Bucătăria de bunătăţi, reamenajată
A doua pe listă, a fost bucătăria, cum altfel? Unde se întamplă toate minunile culinare cu care v-am mai obişnuit, iar multe altele nici nu au mai apucat calea virtuală, de delicioase ce au fost :)
Cam aşa arăta bucătăria acum 2 ani: faianţa, gresia, chiuveta şi hota, venite la pachet cu apartamentul, masa şi scaunele de la familie, aragazul şi frigiderul alese cu măiestrie de noi. Ambele Gorenje, albe, de modă veche :P
Primul pas a fost un gând să dăm jos faianţa, care mă irită din podea până-n tavan. Tot nu înţeleg, de ce şi acum, după ce ne-am mai vesticit, faianţa în baie şi bucătărie e un lucru bine bătut în cuie? Aşa fac toţi, aşa să facem şi noi. Că-s aburi, şi se curăţă mai uşor. Bineînţele, comoditatea îşi spune cuvântul şi aici. La fel şi albul, de care fuge lumea, că-i prea alb. Ei, păi şi pe bej, sau în picăţele, stropii de ulei sau apă vor avea acelaşi aspect, dpdv chimic :)
Dar, oricum, ne-am lăsat păgubaşi, şi nu am dat jos nimic. Dimpotrivă, am reînnoit chitul vechi, iar aici, ajutorul mamei a fost binevenit. Am vopsit tavanul. Şi apoi ne-am gândit ce să facem cu acest spaţiu, care este destul de generos în bucătărie. Am ales 3 corpuri de mobilier de bază, albe, care s-au potrivit la milimetru, un blat alb, cu care am umblat tot oraşul să-l decupăm, o chiuvetă nouă, un set de masă şi scaune de lemn, toate Ikea. Mda, acest brand o să-l mai întâlniţi pe aici :) Am înlocuit şi vechiul neon, cu o lampă suspendată. Da, da, aceeaşi marcă :) De hotă am scăpat, că oricum stătea pe post de raft, iar deasupra corpurilor, de obicei vin alte corpuri, suspendate, dar nu, eu am vrut, rafturi. De ce să ascund cărţile, cănile, ceaiurile după nişte uşi, când tocmai acestea pot sta frumos pe un raft de lemn?
Şi cam asta a ieşit. Perdelele le-am cusut dintr-un material găsit la Ikea, în coşul de resturi de materiale. S-a potrivit perfect!
Şi o imagine cât să cuprindă întreaga bucătărie :)
Iar, aici, m-am jucat un pic cu obiectele de pe rafturi: cărţile de gătit (dap, în germană :P ), ceştile şi ceainicele, bolurile de ceramică de la babuşka, varelniţa de la mama, paharele de cristal de la bunica unei prietene de la Berlin, şi altele utile.
Mda, o să-mi fie dor de ea, bucătăria de bunătăţi, dar sper şi cred că o să găsesc inpiraţie în orice loc voi fi. Dar de tăvile mele nu mă despart! :)
5 commentarii
ce bizar! am vizitat aseara blogul si postul asta inca nu era!
RăspundețiȘtergeresi acum feedback-ul. evident arata foarte bine!!! bucataria voastra e foarte, foarte luminoasa. si mi se pare foarte dragut ca va faceti voi singuri totul!
RăspundețiȘtergeresi am observat ca intr-adevar aparatul tau foto distorsioneaza (de ex. in colajul "Depozit si birou" exista o poza in care bucataria pare sa aiba un geam laaaaaat rau, dar daca te uiti la poza de langa iti dai seama ca de fapt lucrurile stau altfel :D)
muzele mele ţi-au bruiat un pic somnul :P
RăspundețiȘtergeremerci mult :) da, ne-am aventurat în ale bricolajului.
RăspundețiȘtergereStăm pe sud-vest şi soare este aproape toată ziua, mie îmi place aşa, deşi vara e cam prea cald. Acum, ciudat, de ceva vreme cam plouă...
Dap, am folosit un obiectiv wide pentru acea poză, altfel nu prea avem cum să o cuprind pe toată :)
legat de ploaie: Romania te pregateste pentru adaptarea la vremea belgiana :D (cel putin la vremea din povestile belgiene, ca anul trecut si anul asta eu nu am prins mare branza la capitolul asta!)
RăspundețiȘtergere