O limonadă
Nu mai credeam că o să vină vremea unei limonade răcoroase pe un soare luminos şi călduros. Tare călduros, 26°C atât am numărat. Unii ajung să se bucure şi de nişte grade în termometru. Eu m-am bucurat dublu, de căldură şi o limonadă cât să fac un echilibru termic. Dar după atâtea ploi, de fapt una lungă ce a început prin noiembrie şi nu s-a mai oprit, decât aşa, nişte pauze scurte, cât să te amăgească, soarele a fost mai mult decât binevenit. Nu zic, ploaia îmi place, dar în luna mai, soarele îmi place mai mult.
Limonada nu-i o băutură atât de complicat de făcut, deşi unele reţete pot fi bineînţeles simandicoase, dar eu am preparat-o pe cea mai simplă. Am stors bine 3-4 lămâi, iar ca să-i dau un gust şi mai răcoros am adăugat nişte frunze de mentă, tăiate subţire, ca aroma să poată fi absorbită mai rapid. O prietenă m-a învăţat să o freci în palme, pentru acelaşi efect. Menta am adus-o tocmai de la Susleni, iar în ultimele săptămâni a înnebunit crescând zi de zi. O ţin afară şi soarele o mai alintă din când în când.
Ca să îndulcesc băutura, am adăugat un pic de miere, iar ca să-i dau un pic de gust variat am pus un strop de pudră de ghimbir, asta pentru că mi-am amintit de gustul minunat al unei beri de ghimbir, tare bună, ce-i drept.
Voila, o băutură perfectă pentru a răcori nişte turişti însetaţi după o plimbare de descoperire a Antwerp-ului. Lor le-a plăcut, sper şi vouă :)
0 commentarii