Dacă te lupţi cu treburile şi timpul, nu apuci nici să mănânci. Nu-i departe de adevăr că dacă vrei însă ceva rapid de gătit şi mâncat, alegi să faci nişte paste. Le pui la fiert, faci un sos repede acolo şi, voila!, ai ceva rapid, săţios şi, nu-ştiu-cât-de-adevărat, sănătos de mulţumit papilele gustative. Bineînţeles partea cu sănătosul depinde tare mult de cum faci şi ce pui în sos; aici să vorbească experţii :)

Eu de multe ori însă nu mă complic cu sosul, sau poate nu am găsit încă formula chimică sau ce ingrediente să pun în el ca să iasă un sos fluid, cremos, nu prea apos. Doar unul îmi iese minunat, cu roşii şi mozzarella, pe care l-am învăţat de la nişte prieteni brazilieni. Aşa că ajung de cele mai multe ori să fac pastele într-un mod intuitiv. Asta am făcut şi mai devreme, "nişte paste", căci nu le-am făcut după o reţetă, deci nu am alt nume mai potrivit ca titlu.

De fapt nu, greşesc, mai ştiu să fac unele cu somon fumé şi sos de ceapă şi smântână, iar altele tot cu somon şi rucola. Tare bune şi au fost şi lăudate, aşa că poate le promovez şi aici pe blog. Dar asta cu altă ocazie. Acum înapoi la lupta cu treburile şi timpul. :)