Prânzul rapid, nişte paste

15 mai 2012

Dacă te lupţi cu treburile şi timpul, nu apuci nici să mănânci. Nu-i departe de adevăr că dacă vrei însă ceva rapid de gătit şi mâncat, alegi să faci nişte paste. Le pui la fiert, faci un sos repede acolo şi, voila!, ai ceva rapid, săţios şi, nu-ştiu-cât-de-adevărat, sănătos de mulţumit papilele gustative. Bineînţeles partea cu sănătosul depinde tare mult de cum faci şi ce pui în sos; aici să vorbească experţii :)

Eu de multe ori însă nu mă complic cu sosul, sau poate nu am găsit încă formula chimică sau ce ingrediente să pun în el ca să iasă un sos fluid, cremos, nu prea apos. Doar unul îmi iese minunat, cu roşii şi mozzarella, pe care l-am învăţat de la nişte prieteni brazilieni. Aşa că ajung de cele mai multe ori să fac pastele într-un mod intuitiv. Asta am făcut şi mai devreme, "nişte paste", căci nu le-am făcut după o reţetă, deci nu am alt nume mai potrivit ca titlu.


Văzusem eu undeva combinaţia de Gorgonzola şi nuci într-o salată. Eu am zis să o încerc cu paste. Şi a ieşit minunat. Iar cu un strop de busuioc, chiar excepţional, părerea mea.


După ce fierbi pastele (cum şi cât, au binevoit producătorii să scrie pe ambalaj), le clăteşti niţel cu apă rece; apoi, cât sunt încă fierbinţi, le amesteci cu un pic de ulei de măsline. Asta le face să nu fie lipicioase.


Gorgonzola şi nucile vin de-a gata, nu trebuie să le faci nimic. Pui câţiva bulgări de branză şi nişte nuci tăiate/întregi peste paste, încă un pic de ulei de măsline, un pic de sare şi piper şi ăsta-i prânzul.


De fapt nu, greşesc, mai ştiu să fac unele cu somon fumé şi sos de ceapă şi smântână, iar altele tot cu somon şi rucola. Tare bune şi au fost şi lăudate, aşa că poate le promovez şi aici pe blog. Dar asta cu altă ocazie. Acum înapoi la lupta cu treburile şi timpul. :)

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu