De-ale gurii, într-o zi

by - 1/04/2013

Sper că anul nou a venit aşa cum l-aţi aşteptat şi l-aţi petrecut cu bine pe celălalt. Aici a fost o atmosferă calmă, am petrecut alături de o stare de gripă ce a venit imediat după Crăciun şi s-a ţinut obraznic după mine până mai zilele trecute. Aşa încât, am decis, cu câteva ore înainte să vină anul nou, să mergem de-a uratul pe la spital, ca să ştiu eu că-i totul bine cu bobul mic. Atmosferă calmă şi acolo şi un personal medical drăguţ. Întorşi acasă, mai liniştiţi, am reuşit să pregătim asta şi să privim cerul colorat de artificiile de la miezul nopţii peste oraş...


Nu obişnuiesc foarte mult să pozez tot ce mănânc, deşi de multe ori îmi place ce pun sau primesc în farfurie. Ieri, pentru că mi-a revenit şi starea de mai bine şi pofta, am făcut asta. Aşa că iată, o zi, de la mic dejun până la cină cu ce-am făcut şi pus în farfurie.

Micul dejun, ceai şi felii de pâine prăjită cu un pic de unt şi dulceaţă de gutui şi mure, făcute de mama. Lămâia şi mierea au rolul şi de leac.


Pentru prânz, am scotocit frigiderul de ce a mai rămăs de la sărbătorile precedente şi am încropit o salată (salată verde, rucola, sfeclă roşie fiartă, roşii, 2 ouă fierte, nişte mazăre, seminţe, un pic de muştar, ulei, oţet balsamic şi sarea şi piperul de final) şi 2 tartine: una cu branză Brie şi câteva boabe de rodie şi alta cu un pate şi cateva felii de castravete şi măsline verzi.


Vitaminele, ca supliment, fac parte şi ele, de câteva luni bune, din meniul zilei.


O porţie generoasă de fructe.


Iar pentru cină, m-am dat peste cap şi am făcut o supă bretonă cu peşte alb. Foarte bună, deşi reţeta am adaptat-o un pic, în funcţie de ingredientele pe care le-am avut la îndemână. 


Cam cu aceste bunătăţuri mi-am mulţumit stomacul ieri şi pe cel al bobului şi pe seară doar, şi pe cel al lui Petersen. Între mese am potolit setea cu apă multă, că e importantă şi hidratarea. Dar acum să nu vă imaginaţi că aşa se întâmplă în fiecare zi, atâta ordine şi disciplină culinară. Bineînţeles sunt şi excepţii, deseori, cum e şi normal. Dar dacă există un echilbru, atunci eu cred că e bine.

Poftă mare şi savuraţi atât cu simţul gustului, mirosului dar şi cu cel al ochiului, ce aveţi în farfurie!

You May Also Like

1 commentarii