Gata, i-am făcut şi am scăpat de grija acestui prag de vârstă. Deşi eu nu sunt genul de persoană care să fie speriată de vreo vârstă sau trecerea timpului. Încerc să mă bucur de momentul prezent, să-l trăiesc, să-l memorez, să-l salvez ca amintire din trecut şi să rămân curioasă de cel viitor. Mă amuză de fiecare dată întrebările care vin de ziua de naştere "Cum te simţi la X ani?", răspunsul meu e cam "La fel, ca la X-1 ani" :) Anul acesta poate însă simt mai mult, pentru că a apărut un pui de om în viaţa mea şi sunt sentimente şi trăiri noi cu care el ne minunează în fiecare zi.

Mă bucur şi sunt recunoscătoare de cum se aranjează lucrurile în viaţa mea, cu bune, cu rele; de oamenii dragi şi frumoşi pe care-i am lângă mine, aproape  sau la distanţă, de cei pe care i-am cunoscut cu diferite ocazii; de momentele frumoase alături de ei, dar şi de clipele mai de singurătate în care încerc să mă regăsesc; de experienţele prin care am trecut şi din care am învăţat; de provocările, grijile, problemele cărora trebuie să le caut soluţii, dar şi surprizele frumoase care vin de-a gata; de locurile prin care am fost şi amintirile legate de ele; de ideile, proiectele pe care vreau să le fac reale într-o zi, de simplele momente de zi cu zi... O listă ce aş putea să o umplu cu multe, lucruri normale, simple, de care, cred şi sper, fiecaredintre noi se bucură, le are şi trece prin ele. De multe ori, am impresia că poate celor care vizitează blogul li se pare că duc o viaţă perfectă, idealistă. Poate sunt fotografiile mele prea colorate :) Dar nu, sunt un om normal, poate un pic visător şi cu tendinţe de perfecţionism, pe care încerc să le domolesc. Cam astea-s gândurile de la 30. 30 de ani.