Acum câteva săptămâni, într-o duminică dimineaţă, mi-am amintit că aveam în gând să fac aceşti melci în dimineaţa anului nou. Nu ştiu exact de ce neapărat atunci, dar citisem la cineva pe blog această idee şi mi s-a părut faină. Un melc cu scorţişoară, aburind şi aromat, o cană de ceai, concertul de la Viena, linişte, calm. Dar atunci n-am apucat, nu aveam prea multă putere, nici chef după ce mă atacase starea de gripă. Însă n-am uitat de ei, melcii, şi i-am făcut mai deunăzi.

• 3/4 c lapte
• 1/4 c (55 gr) unt 
• 3 1/4 c făină
• 1 pachet (10 gr) drojdie uscată
• 1/4 c zahăr alb
• 1/2 lg sare
• 1/4 c apă
• 1 ou

Se încălzeşte laptele într-un vas până la fierbere, apoi se adaugă untul şi se amestecă până acesta se topeşte. Se lasă la răcit un pic.

Într-un vas mai mare se amestecă ingredientele uscate: 2 1/4 căni de făină, sarea, drojdia şi zahărul. Se adaugă apa, oul şi amestecul de lapte şi unt. În reţeta originală se recomandă mixerul electric, eu le-am amestecat de mână, deşi oul ar fi trebuit să-l pun bătut, nu întreg. Se adaugă apoi restul de făină, adăugând gradual câte 1/2 cană, amestecând bine cu o lingură de lemn după fiecare. Când aluatul s-a legat, se frământă cam 5-7 minute pe o suprafaţă dată cu făină. Se lasă la dospit cam 10 min, acoperit lejer cu un prosop.


După ce a crescut frumos, l-am întins în 2 foi cam de 5-7 mm. Şi am adăugat umplutura:

• 50 g unt topit
• scorţişoară
• zahăr brun
• nuci mărunţite

Am uns cele două foi cu untul topit, am presurat zahărul şi scorţişoara, amestecate înainte şi apoi nucile. Cantităţilele celor 3 ingrediente, scorţişoara, zahărul şi nucile sunt la liberă alegere şi după propriul gust. Mai se poate adăuga un strop de nucşoară, cardamon sau alte condimente. Nucile însă eu le-am dat un pic la cuptor înainte. Am presat un pic cu degetele amestecul ca să nu se împrăştie la rulare.

Am rulat cele 2 foi şi apoi le-am tăiat în felii de vreo 4-5cm grosime. Le-am aranjat în cele 2 forme de ceramică, unse un pic cu unt, şi au fost bune de pus la cuptor. Updated: Am uitat, înainte de a fi puse la cuptor, trebuie să stea cam 30 de minute să crească, până-şi dublează volumul.


În cuptorul preîncălzit la 190°C au stat cam 20 de minute sau până au căpătat o culoare aurie.


Le-am lăsat să se răcească un pic, cât am mai trimis câteva salutări celor de acasă - tare tehnologia asta că ne poate ţine aproape. Ideal ar fi fost să se odihnească pe un grătar, dar mie mi-a plăcut mai mult cum arătau aşa, în formele în care s-au copt.


 Şi voila, nişte melci, pufoşi, calzi, aromaţi cu scorţişoară şi nucă. De savurat musai cu o cană de ceai.


Cu siguranţă o să mai repet reţeta, pentru că e foarte simplă şi uşor de făcut, fără să mai aştept o altă dimineaţă de an nou :). Poate chiar o să încerc şi caramelul sărat. Poate chiar şi aceştia - cu unt de arahide şi lipicioşi sau aceştia - cu cremă de ciocolată.