De mâine e primăvară. Calendaristic cel puţin, deşi aici vine abia pe 20 martie, mai exact la ora 12:02, conform Wikipedia. În orice caz, eu o aştept cu mare drag. Să stăm cu orele afară, să-i arăt lui Luca mic florile parfumate, copacii minunați, păsările vesele.Tot mă uitam în ultima vreme pe fotografiile pe care le-am făcut în martie, anul trecut şi nu-mi venea să cred cât de verde era totul şi cât părea de cald. De fapt asta mi se întâmplă, sau e ceva general, iarna uit cât de cald şi colorat e vara, iar vara uit cât de frig şi gri (pe meleaguri belgiene, cel puţin) e iarna.

Cele câteva zile cu soare frumos, cer albastru şi nori pufoşi şi celelalte cu câţiva fulgi de zăpadă, au mai înveselit un pic atmosfera. În rest, gri, ploaie, gri, ploaie şi gri. Şi tot un pic de culoare au mai dat şi câteva fructe de iarnă pe care tocmai moş Niculae mi le-a adus. Nu, n-au rezistat ele până acum, dar n-am apucat eu să scriu povestea lor aici pe blog.

Au fost bune într-o salată de fructe.


Iar azi am avut altă pată de culoare. Căpşunile... nu, nu sunt fructe de sezon, ştiu, deşi aici sezonul lor se termină abia spre sfârşitul toamnei... Dar le-am primit de curând ca un dar bogat de vitamine :) Aşa că am profitat şi le-am accesorizat cu nişte kiwi şi mandarine.


Overcast from James Lancett on Vimeo.

Ploaia îmi place. M-am obişnuit până la urmă și cu cea de aici, mocănească, măruntă și lungă de săptămâni întregi, dar hai, să vină primăvara!