De data asta complici mi-au fost piticul Luca, o negresă şi vremea superbă de primăvară. Că şi despre ea vreau să vă povestesc, s-a lăsat prea mult aşteptată pe aici, 'madmoazela'. Chiar dacă dimineaţa încă-i destul de frig şi mai sunt zile ploioase sau cu vânt, pomii au înflorit şi au dat lăstari de verde crud, mierlele se întrec în măiestrie vocală care mai de care, iar acum o săptămână au fost brusc vreo 25 de grade. Cu plus. Vreme de tricou cum s-ar zice. Pe aici, cum nici vara nu-i chiar foarte cald, asta-i vreme şi de plajă.

Aşa că am hotărât cu Luca cel mic, să-l "răpim" pe Petersen pentru o scurtă escapadă de primăvară. Zis şi făcut. Ne-am propus ora de prânz, ca şi data trecută, însă acum un pic s-au inversat rolurile: acum cam Luca dirijează programul, iar noi ne conformăm; în burtă cât a stat, era invers :) Aşa că am amânat aventura un pic mai pentru seară, în plus şi negresa s-a lăsat aşteptată să iasă din cuptor, călduţă, dulce şi fragedă :)

Ca şi data trecută, i-am dat lui Petersen un punct de întâlnire. Am zis "la copaci!". Ştia el care. Sau aşa am presupus. Îi găsisem anul trecut din întâmplare chiar prin vremea asta. Ajunşi la faţa locului cu Luca, după un drum pe jos, cu soare, dar şi vânt supărat, am constatat că nu era nici urmă de Petersen. În schimb am regăsit copacii minunaţi, cu bolţile înflorite. Uitasem şi de Petersen, şi de vânt şi de frigul de seară care se lăsase deja, când primim un telefon. Petersen: "Alo!?! Am ajuns, unde sunteţi?", eu: "La copaci!". Confuzie mare. Se pare că ajunsese în alt capăt al oraşului. Şi ne căuta pe noi, aşa cum noi îl căutam pe el. Păi cine-a zis că-l răpeşte pe cine? :)


Într-un final ne-am recuperat noi. Am mai stat niţel sub minunaţii copaci înfloriţi, am băut un ceai cald din termos şi ne-am îndulcit cu o negresă scăldată în flori de cireş. Luca cel mic, înfofolit în căruţ a participat şi el indirect la acţiune. Dar fără ceai şi negresă :)






Tot săptămâna trecută, de fapt din prima zi călduroasă, am mers pentru o plimbare într-o pădure în apropierea oraşului. A fost cald şi liniştit. Prima plimbare de primăvară pentru Luca. După cum s-a manifestat, prin somn lung, eu cred că i-a plăcut.


Eu însă am aşteptat cu prea multă nerăbdare vremea caldă, ca să-l pot alăpta afară, în parc, pe o bancă, la soare sau la umbra unui copac, fără grija frigului şi condiţia găsirii unui loc înăuntru. Pentru că de curând am păţit-o chiar în inima Brugge-ului, când, pe o vreme cam rece de stat afară, căutam în disperare un loc înăuntru ca să-l pot alăpta. În stânga o berărie, am zis pas, în dreapta un bistro cu uşa prea îngustă, am zis la fel pas. A ieşit în cale un hotel. Am zis că poate mă lasă să stau pe un fotoliu în holul recepţiei. Au zis pas ei, că nu eram clienţi. Aşa că n-am avut încotro şi am intrat într-un fel de bistro mai învechit. Am şi comandat bineînţeles ceva. Ideea ar fi fost să găsim un loc mai drăguţ, dar important era pe moment hrana celui mic. Încă suntem la început, încă ne prinde nepregătiţi cu "masa nepusă", dar încet, încet devine mai simplu, mai uşor. E o chestie alăptatul. Poate într-o zi, când voi căpăta mai multă încredere, voi scrie despre acest lucru minunat pe care-l experimentez de câteva luni.



Dar primăvară nu-i de găsit undeva departe doar, am dat de ea şi în păduricea şi pe străzile din apropierea casei. N-am văzut niciodată pâlcuri de anemone în natură, eu am avut doar în ghiveci. A fost o surpriză frumoasă să  ne plimbăm printre ele, în pădure.







Poate v-aţi dat seama că negresa de care-am zis mai sus nu-i vreo domniţă cu piele ciocolatie, ci o prăjitură simplă şi uşor de făcut, cu ingrediente adunate de prin casă. Pe de-asupra de post, nu că l-am ţine, dar ştiu că sunt unele deserturi la fel de bune precum cele ce conţin lapte, ouă, unt.


Se amestecă într-un vas o cană de zahăr, 2 căni de făină şi 3 linguri de cacao. În acest amestec se toarnă apoi o cană de apă şi o jumătate de cană de ulei (de floarea-soarelui am pus eu). Se adaugă o mână de nuci pisate (eu le-am dat la cuptor un pic înainte), una de stafide şi 4-5 linguri de dulceaţă (de fapt mai mult fructele din dulceaţă; eu am pus de nuci verzi şi căpşune). Aceast amestec cremos l-am turnat într-o formă pătrată cam de 20x20cm pe care am uns-o cu un pic de ulei şi pudrat-o cu făină. Am dat-o la cuptorul încins la 200°C pentru 35-40 de minute până am observat că s-a copt. După coacere am lăsat-o să se răcească un pic pe un grătar şi am învelit-o cu o glazură de cacao (am amestecat nişte zahăr pudră cu cacao şi apă rece până am obţinut o consistenţă potrivită, nici prea lichidă, nici prea solidă). Am tăiat-o apoi în 20 de bucăţi. Am pus câteva într-o cutie şi am fugit în parc, să-l răpim pe Petersen la umbra cireşilor înfloriţi. Ceea ce vă dorim şi dumneavoastră! :)


(inspiraţia culinară a venit de aici: http://www.laurasava.ro/2008/04/08/negresa-de-post/)