A venit în sfârşit vara şi pe balconul nostru. Iar cel mai mult se bucură de soare şi căldura lui, grădina. Poate folosesc greşit termenul "grădină", întrucât acesta se referă la o "suprafaţă de teren arabil, de obicei îngrădită, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi, în vederea obţinerii unor produse". Teren arabil nu este, că nu e loc de plug sau alte maşinării de agricultură, dar de cultivat legume, fructe, flori şi plante aromatice, da. În ghiveci, cum altfel?

Prima experienţă în grădinărit am avut-o pe balconul din Bucureşti, acum 2 ani, când modest am plantat şi crescut mai mult flori şi nişte mentă. A doua experienţă, anul trecut, aici în Antwerpen, pe balconul apartamentului precedent, foarte promiţătoare la început, dar care a fost lăsată cam în paragină din motive bine întemeiate: balcon îngrădit forţat şi fără prea mult soare, dar şi perioada grădinăritului s-a potrivit exact cu primul trimestru de sarcină, adică atunci când gândurile nu-mi erau decât la un loc, un pat, o canapea, un scaun unde să te întinzi şi să uiţi de toate... Mi-a părut rău cumva când îmi revenisem că n-am reuşit să-mi adun forţele şi să am grijă de ea, dar m-am împăcat cu gândul că forţa mea toată era concentrată pe bobul mic.

Ei, dar anul acesta mi-am revenit. Şi cu forţe proaspete, şi cu bobul mic transformat în piticul Luca, şi cu un spaţiu mai mare pe balcon, şi cu dorinţă de experimentat ceva nou. Aşa că prin martie/aprilie am purces la treabă.


Am făcut curat pe balcon, am spălat geamurille prăfuite, pentru că avem norocul să stăm lângă un mare şantier de unde nu vine doar zgomotul asurzitor al târnăcoapelor, dar şi norii de praf, pe care toată ploaia belgiană n-a reuşit să-l spele... Când a fost mama în vizită, în doi paşi şi trei mişcări a semănat ceva seminţe de flori pe care le mai aveam salvate de anul trecut, nişte mac, nişte nasturtium, nişte flori parfumate, floarea-soarelui.


Tot ea a găsit ceapa, deja încolţită, ascunsă de noi pe balcon că era prea "mirositoare" şi a plantat-o într-un ghiveci. Iar în câteva săptămâni am avut ceapă verde numai bună de salate. Pe lângă ea, am creat un colţ cu ierburi şi plante aromatice, busuioc, pătrunjel, rozmarin, tarhon şi arpagic. Menta are şi ea loc de cinste. Am luat-o din magazin încă astă iarnă, erau doar câteva fire, dar am replantat-o într-un ghiveci mai mare, am udat-o bine şi odată cu vremea caldă a explodat în lăstari noi.


Şi tot mama ne-a încurajat să încercăm să cultivăm nişte legume, ideea o aveam, dar curajul nu. Într-o zi cu soare, când mai dăduse căldura, am fost de am luat nişte răsaduri: un castravete (am găsit cornischon, cei mici şi crocanţi, pe care nu-i prea găseşti din păcate aici), roşii (am ales tot varianta mică, cherry) şi căpşuni (căţărătoare). Fiecare apoi şi-a găsit câte un loc într-un ghiveci. Pentru castravete şi roşie am folosit o cutie/ladă din lemn mai veche pe care am vopsit-o, am "îmbrăcat-o" în interior cu plasticul de la un sac de pământ, ca să nu se infiltreze, am pus un strat de hidro-granule (granule din argila expandată) peste care am umplut cu pământ. Îniţial n-am văzut niciun fel de creştere, apoi încet castravetele a prins vlagă şi a lăsat roşia în urmă. Până într-o zi când, chiar prin mai, cu nişte zile şi nopţi mai friguroase, acesta s-a ofilit :( şi n-am mai putut să-l salvez. Am încercat mai multe metode, l-am adus în casă, am afânat pământul, nimic nu l-a ajutat. Am avut noroc însă să mai găsim răsad la magazin și cu o oarecare nostalgie l-am înclocuit. Acum e bine, iar roşia, nebuna, nu ştiu ce se crede, dar mai are un pic şi ajunge să ne ţină de umbră :).


Asta-i în grădina de legume şi fructe, pe care probabil o să le vedem făcute şi coapte prin toamnă. Acum îs abia flori, deşi în magazine rafturile dau pe dinafară de căpşuni, roşii, castraveţi şi alte legume. Eu însă abia aştept să ies la cules pe balcon :)

Tot pe balcon şi-a găsit loc şi sper şi-a făcut rădăcini sănătoase un minunat trandafir căţărător, cu flori de culoarea rouăi dimineţii. Cu el am avut cele mai mari emoţii, cum va creşte pe balcon doar în ghiveci, ce fel de ghiveci, ce fel de pământ, cum îl facem să se caţăre, ce facem cu el iarna? Unele dintre dileme au fost rezolvate chiar de unde l-am luat, am primit nişte sfaturi scurte şi la obiect, nu de speriat. Altele probabil încă ne vor da bătăi de cap. Dar şi el e bine deocamdată, ba mai mult, a dat şi primii boboci, trei la număr.


Ca să nu se simtă singur, i-am plantat nişte prietene muşcate, panseluţe şi garofiţe să-i ţină de urât în zilele mai ploioase. Iar lângă ele, graţioasă stă gazela mea dragă. N-am mai pedalat-o de multe luni, de fapt la două săptămâni după ce am născut, am făcut un drum în oraş pe o ninsoare mocănească şi mi se părea un pic ciudat să nu mai simt greutatea burţii. Acum aştept ca piticul mic să mai crească un pic ca să-l pot pune şi pe el pe un scăunel în faţă şi să pornim la plimbări lungi pe două roţi. Până atunci gazela rămâne cuminte pe balcon, sper să n-o sufoce iedera până atunci.


Şi dacă tot veni vorba de animale de balcon, pisicul Koshka şi-a făcut prezenţa ieri un pic, doar cât să miroase aerul curat de după ploaie. L-am prins însă într-o zi că dormea de zor la soare lângă mentă. Până au venit târnăcoapele şi l-au speriat şi a zbughit-o în casă.