Socata cea de topit canicula
Aţi citit bine, n-am scris vreme caldă, n-am scris toropeală, am scris caniculă. Azi şi ieri asta a fost pe aici, de necrezut. Cele peste 30 de grade plus umezeala mare din aer s-au simţit mult şi bine. Cei câţiva stropi de ploaie n-au reuşit să o topească, dar o băutură răcoritoare, dulce-acrişoară şi uşor acidulată, da! Socata.
Căutând reţete şi moduri de a o prepara am găsit poveşti despre băutura copilăriei sau cum borcane mari musteau câteva zile bune pe balcoanele însorite. Eu nu-mi amintesc să-mi fi potolit setea în copilărie cu această băutură. La noi, acum ca şi atunci, compotul de fructe făcut de mama (fie proaspăt, fie rămas de peste iarnă) reuşeşte să ne răcorească în zilele toride de vară. Uneori chiar şi iarna, după o baie în aburi fierbinţi. :)
Nu-mi amintesc nici să fi băut cu alte ocazii socată, făcută de alţii, deci nu prea ştiu gustul ei autentic. Am răspuns chiar nedumerită când o prietenă îmi ceruse reţeta. Apoi acum ceva timp publicase Andreea o fotografie cu nişte borcane în care fermenta această licoare. Toate astea mi-au provocat curiozitatea şi pofta de a încerca să o prepar şi eu. Însă dilema mea cea mai mare era de unde să fac rost de soc. Nu mi-am imaginat că socul este un copac atât de la îndemână, eu credeam că nici nu se găseşte pe aici. La o plimbare cu piticul Luca prin parc, am analizat mai bine vegetaţia din jur şi parcă din gol au început să apară acele pălării albe şi parfumate. Am zis că venim dimineaţa să culeg florile, când nu e mai nimeni prin parc, că nu ştiu dac-o fi moral sau etic să beneficiezi de darurile naturii pe aceste meleaguri, aşa, gratuit. :)
Unele erau în floare, altele abia aveau boboci, dar noi am reuşit să ne umplem tolbele fără să ne spună nimeni nimic (de fapt mai târziu am aflat că nu-i bai...) şi cu ele pline ochi ne-am întors acasă. Dar nu-mi era însă clar ce şi cum fac socata, deşi în mintea mea se învârtea un gând cum că nu-i o procedură aşa complicată. O asociam cu felul cum face tata vinul, mai mult partea cu mustul mă interesa pe mine. Am apelat iar la Andreea şi mi-a dat următoarele indicaţii preţioase:
"La 2 l de apa, eu pun 160 g indulcitor (jumatate zahar jumatate miere am ales eu), deci cam 80 g la litru. Incepusem cu 100 g la litru, dar mi s-a parut prea dulce ce a rezultat. Mie mi-a luat mai mult timp sa o pornesc pe prima (poate si pentru ca aici nu este atat de cald ca in Romania), am fermentat-o vreo 4 zile la temperatura camerei, si inca inca vro 2-3 in frigider. Acum insa tot fac folosesc un pahar din vechea socata si e gata in mai putin de doua zile. Deci astea sunt cantitatile: 2 l de apa, 160 g zahar, o jumatate de lamaie taiata felii, 3-4 palarii de soc (din care decupez pe cat pot tulpinile) si eventual 200 ml din vechea socata. Se amesteca cu o lingura de lemn dimineata si seara. Cand incepe sa fie acidulata, se trage in sticle inchise ermetic. Sticlele mai pot fi lasate o zi la temperatura camerei ca sa se aciduleze bine, apoi pot fi date la frigider. (Sau pot fi trecute direct la frigider pentru asta.)"
La ea pe blog găsiţi un articol recent despre socată, beneficiile ei şi reţeta detaliată. Şi tot pe blogul ei, foarte nou dealtfel, vă veţi pierde printre alte poveşti din ale bucătăriei, scrise frumos într-un stil aparte.
Cum eu sunt încă novice în prepararea socatei şi nu mi-a ieşit din prima (sau aşa am crezult la început), am mai adaptat un pic reţeta. Am urmat instrucţiunile întocmai, dar socata n-a vrut să fermenteze, deşi o lăsasem 3-4 zile, însă m turnat-o în sticle şi le-am băgat la frigider. Între timp am mai fost la cules, că n-am vrut să mă las păgubaşă aşa uşor. A doua oară, în lipsa mierii, am folosit doar zahăr, puţin mai puţin. Poate am pus şi mai multe flori de soc, deşi am înţeles că nu contează, dimpotrivă rezultatul poate să fie prea concentrat. Am stors feliile de lămâi, nu le-am lăsat aşa. Şi am adăugat câteva boabe de orez în 3 din cele 5 borcane şi le-am pus pe pervazul cu soare de data asta. Am amestecat de 2 ori pe zi, aşa cum zice de fapt şi reţeta. Nu ştiu cum, dar în a 3-a zi, am observat începutul fermentaţiei, bule multe şi aglomerate când amestecam şi m-am bucurat. Am strecurat printr-o pânză pusă în patru, pentru că florile mele de soc au venit cu multe mici gâze care n-au vrut să plece nici la scuturat, nici la clătit în apă şi şi-au găsit sfârşitul în licoarea parfumată... Şi le-am pus la frigider. Între timp şi prima socată a căpătat acidulaţie. Tocmai bine, la căldura din ultimele zile, cantitatea dublă de socată a fost binevenită.
Merg neapărat să mai culeg flori de soc, cât mai sunt în floare. Am prins o idee că se pot păstra şi la congelator pentru câteva luni. Ar fi bine aşa, pentru că vara e lungă, sperăm şi călduroasă, iar această băutură este nemaipomenită. Ceea ce vă dorim şi dumneavoastră!
8 commentarii
Poti pastra florile uscate, doar ca la amestec apoi e nevoie de mai multe intr-un litru, ca-si pierd un pic din aroma
RăspundețiȘtergereAm uscat câteva, am pus şi la congelator, speram să mai merg şi azi dimineaţă să mai strâng, dar a plouat tare pe aici şi nu cred că le mai găsesc, sau doar scuturate...
ȘtergereVica, mă bucur că ai avut răbdare, că nu te-ai lăsat păgubașă. Și îți mulțumesc din nou pentru vorbele bune. Eu cred că în fapt trebuie urmărite doar niște reguli de bază atunci când fermentăm alimente (e nevoie de o maia, de hrană pentru microorganismele introduse prin această maia și de timp), pornind de la care e spațiu nelimitat pentru experimentare. Să știi că și eu m-am lăsat inspirată de tine. După articolul tău despre prăjitura cu brânză și lămâie, am tot cochetat cu ideea de a face rețeta ta. Până la urmă mi-am dat seama că mi se înfipsese în cap videoul acela, cu tarta și cu toată atmosfera din jurul ei. Cum în perioada asta sunt înnebunită iarăși după tarte mai mult decât după orice alt dulciuri, mi-am luat inima în dinți și am făcut-o. Voi povesti în curând despre ea pe blog. Numai bine ție și micuțului Luca!
RăspundețiȘtergereMulţumesc frumos, Andreea! o, da, acel video mi-a lăsat şi mie gura apă, mai ales cu boarea mării ce se iţea un pic şi ea... eu am făcut nişte provizii de căpşuni şi rubarbă şi cochetez cu ele, dar abia aştept să citesc ce ai făcut tu. Sunt prea minunate fructele astea de vară ca să nu profităm de ele. :)
ȘtergereVin si eu la voi sa culeg flori, ca anul acesta am reusit prea putin sa ma bucur de aceasta planta minunata... au inflorit si au trecut mai repede florile de soc in RO, decat m-am desmeticit eu.......:)Multumesc oricum pentru postarile minunate, si astept luna mai a anul viitor, cand o sa fiu mai pe faza:).Angela
RăspundețiȘtergereEu abia anul acesta l-am folosit, dar cu siguranţă o să repet experienţa :) Ţi-aş fi spus să vii acum, că aici a dat mai târziu în floare, dar ploaia de azi dimineaţă cred că le-am cam scuturat... dar la tine acolo sunt teii acum în floare, ce frumos :)
Ștergerevarianta fara zahar a socatei:
RăspundețiȘtergerehttp://oliviasteer.ro/licoarea-lui-elle/
Tare apetisant arata prepararea socatei.
RăspundețiȘtergereDin nefericire, sunt asa un anti-talent la identificat plante incat mi-e teama sa culeg doar dupa aparente. Prin urmare, o sa ma multumesc doar cu lamaile :))