Duminica asta a fost plină. A început cu ploaie multă, nişte veşti bune de acasă, apoi prieteni în vizită, un prânz simplu şi delicios împreună, muzică minunată într-un concert magic, iar la desert un crumble parfumat cu rubarbă şi căpşuni.

Concertul magic a fost al maestrului Leonard Cohen, chiar aici în Antwerp. Îmi amintesc că prin martie, buna prietenă Dănuţa îmi spunea cu mare entuziasm că îşi ia bilete şi în felul ăsta ne face şi o vizită. Din şi prea mult entuziasm i-am spus că venim şi noi... apoi, realizând totuşi situaţia noastră cu şi despre bebeluşi, am zis că vin doar eu.

Doar că de atunci şi până duminică, ocupată mi-a fost mintea cu gânduri şi emoţii de cum o să fug pentru câteva ore, lăsându-i singuri pe Luca şi Petersen, atâta timp cât piticul mic este încă foarte dependent de sânul producător de lapte dulce. :) Pregătirile le-am început acum mai bine de o lună, când am încercat să-i mutăm ora de culcare mai devreme. Lucrurile au mers bine o perioadă, adormea în jur de 8, dar n-a durat mai mult de o săptămână isprava. Pentru încă doarme destul de des şi mult ziua, iar ziua s-a lungit până la 11 seara, e mai delicat să faci pe cineva să doarmă cât soarele e încă sus. Dar totuşi n-am vrut să fac un stres din asta, de fapt am şi observat că, de când cu această minunată perioadă a maternităţii, dacă iei lucrurile cu mai mult calm,  înţelegere, instinct matern, ele tind să se echilibreze frumos, în armonie, dar sunt normale şi crizele, perioadele de mici neînţelegeri, supărări, atâta timp cât ajung să se balanseze bunele cu cele rele.

Aşa că în ziua cu pricina, am urmat programul obişnuit, am ieşit pe afară, am fost la un târg, ne-a prins ploaia, au venit prietenii şi am gâtit împreună de prânz şi în apropiere de ora plecării, i-am dat lui Luca cât de mult lapte a vrut să bea, am lăsat şi de rezervă, în caz de nevoie, l-am pupat şi i-am vorbit piticului că o să fie bine şi am fugit, lăsându-l un pic în lacrimi în braţele lui Petersen. Până la urmă s-au descurcat bine, au aplicat metoda plimbatului în cărucior pe afară, ca să vină somnul mai uşor. Iar eu, cu prietenii dragi, din capătul celălalt al oraşului, am participat la unul din cele mai frumoase concerte la care am fost vreodată.

Într-adevăr, sunt unele concerte, reprezentaţii care mişcă totul în tine şi lasă nişte urme de mare bucurie. Acest om minunat, Leonard Cohen, a reuşit pe deplin acest lucru în cele 3 ore şi 4 bis-uri. Atâta energie, forţă, dar şi calm, graţie la vârsta de 78 de ani. Impresionant. Iar muzica, vocea lui gravă, vocile suave ale celor 3 acompaniatoare, cât şi ceilalţi membri ai trupei, pe care muzicianul i-a prezentat pe rând, dar şi o sală imensă plină de oameni de toate vârstele au creat o seară magică. La început eram cu gândurile la cei doi năzdrăvani de acasă, ba un mesaj, ba un telefon, apoi încet, încet am reuşit să mă deconectez şi să mă bucur de vibraţia muzicii. Mi-am reîncărcat toate bateriile de energie consumată în ultimele luni. M-am bucurat şi emoţionat nespus, deşi nu ştiam, atunci când maestrul, fâcând prezentările trupei, a rostit "from Republic of Moldova, The King of the Violin - Alexandru Bubliţchi". Într-adevăr, acordurile viorii s-au lăsat mult aplaudate.  Am plecat de acolo, plutind şi mai fredonând unele din piese. Am rămas totuşi nedumeriţi de ce a lipsit mult cunoscutul "In My Secret Life". Cred că doar maestrul poate şti :)


Vă ofer şi vouă un strop din atmosfera zilei, o reţetă de vară, de după-amiază de sfârşit de săptămână sau orice altă zi, înainte de un concert sau nu, atunci când aveţi poftă de ceva dulce, un pic acrişor, parfumat, dar nu dispuneţi de timpul necesar pentru un desert sofisticat. Acest crumble se face în doi paşi şi trei mişcări. Şi îl puteţi savura de cum îl scoateţi din cuptor, de fapt chiar e mai bun aşa, un pic călduţ.

Aveţi nevoie de:

• 1 1/3 c făină
• 1 lg praf de copt
• 3 Lg zahăr alb + 3 Lg zahăr brun (sau doar zahăr brun)
• 1/2 lg sare
• coaja rasă de la o lâmâie
• 115 gr unt

Amestecul de fructe:

• 2-3 tulpini rubarbă, tăiate bucăţi mici
• 400-500 gr căpşuni, curăţate şi tăiate în jumătăţi
• sucul de la o jumătate de lămâie
• 1/2 c zahăr
• 2-3 Lg amidon porumb

Ingredientele pentru aluat se amestecă împreună, ori în mixer, ori de mână, până untul se încorporează bine. Nu trebuie să iasă un aluat care să se lege, ci mai mult să fie sub formă de firmituri. Se pune totuşi în frigider până se pregăteşte umplutura de fructe.

Fructele, curăţate şi tăiate se amestescă cu celelalte ingrediente. Atenţie! compoziţia lasă mult lichid, care nu trebuie neglijat. Se toarnă uniform acest amestec într-un vas de ceramică sau yena (dimensiunea o alegeţi în funcţie de cât de multă compoziţie aveţi). Aveţi grijă însă, să nu umpleţi prea tare, pentru că "prăjitura" va fierbe un pic în cuptor, iar asta poate produce mici "deversări". Peste amestecul de fructe, se presoară aluatul, presând un pic cu vârful degetelor, astfel încât să nu fie prea multe goluri.

Se dă la cuptorul preîncălzit la 190°C, cam 30-40 de minute, până aluatul capătă o culoare aurie şi un aspect crocant.



... dar mereu sublimă.

Noapte bună! când mai prind un pic de timp liber vă mai povestesc ceva despre rubarbă, acest fruct-legumă, foarte nou cunoscut de mine.

(inspiraţia culinară: smittenkitchen.com/blog/2007/05/crumbling-crisp-convictions/)