Asta mi-am propus, să îmbin utilul cu plăcutul. De multe ori se întâmplă, mai ales cu ierburile aromatice pe care le-am tot crescut până acum, să le cumpăr, să le ud, să crească şi cam atât. Cam prea puţin am folosit din ele, recunosc. Poate doar busuiocul a avut o soartă mai bună, a ajuns în multe salate, sosuri de paste şi pizza. Altele, ajunse la maturitate, de prea mult drag ce am avut pentru ele să nu le consum, şi-au pierdut savoarea ori s-au uscat. Aşa că acum am zis să "profit" din plin de minunile din grădina mică de pe balcon, pe care o ud în fiecare zi şi-i vorbesc frumos. O să le folosesc constant, de-a lungul verii, până la ultima recoltă (care poate fi şi pe la toamnă, că vara pe aici e cam leneşă şi nu lasă soarele prea mult la iveală), în câteva reţete, nu foarte complicate, dar cu rezultat savuros.

Prima "recoltă" din grădină e ceapa verde. De fapt ea e la a doua recoltă. Prima am folosit-o în general în salată. Am zis însă să încerc ceva mai mult şi am dat peste reţeta unei supe cremă de mazăre. Mi-ar fi plăcut să folosesc mazăre proaspătă, însă nu am găsit, poate doar importată din Zimbabwe, puţină şi scumpă. Am folosit, aşadar, mazăre congelată, deşi nici aici nu mi-a fost mai clară situaţia privind ţara de provenienţă... Dacă aveţi sau găsiţi mazăre proaspătă, vă recomand şi încurajez să o folosiţi, cred că ar ieşi şi mai bună supa.


Ingrediente:

• 1 Lg ulei de măsline
• 1 Lg unt
• o legătură ceapă verde
• un cartof mai mare
• 1 l supă de legume
• 900 gr mazăre congelată sau echivalentul în mazăre proaspătă
• o legătură mică de mentă proaspătă 

Cozile de ceapă se curăţă de pământ sau alte impurităţi, se spală bine şi se taie capetele cu rădăcini. Se taie în bucăţi mici. Se păstrează câteva rondele din partea albă, pentru decorat. Menta se spală şi se rup frunzele, doar acestea se vor folosi. Cartoful se curăţă şi se taie bucăţele.

Într-o tigaie sau un vas de gătit se încălzesc uleiul cu untul, până acestea formează o spumă. Se adaugă ceapa şi cartoful. Se prăjesc la foc moderat, fără să se ardă, cam 5 minute. Apoi se adaugă supa de legume şi se lasă să fiarbă până cartoful este gătit.

Se adaugă apoi mazărea şi se mai lasă să fiarbă până mazărea e gătită, dar nu foarte mult, cam 3-5 minute. De fapt asta-i şi secretul ca să rămâne de un verde frumos, altfel, dacă se fierbe prea mult, capătă un iz gălbui. Se ia de pe foc, se adaugă frunzele de mentă şi se pasează cu ajutorul unui mixer/blender.


Se poate servi alături de nişte felii de pâine, unse cu un pic de ulei de măsline şi coapte niţel până se rumenesc. Sau un fel de crochete de parmezan : parmezan ras, format în nişte grămăjoare lungi (imaginea mai sus) pe o hârtie de copt şi date la cuptor pentru câteva secunde. Se lasă să se răcească un pic, dar încă moi se dezlipesc de pe hârtie, apoi se lasă să se întărească. La mine n-au reuşit să se întărească bine, poate din cauză ca am pus prea puţină brânză, poate şi calitatea ei, aşa că le-am făcut rulouri şi le-am pus în supă alături de câteva rondele de ceapă verde.