Tartă de mere, îmbrăcată-n caramel

14 nov. 2013

Până să descopăr aceastra tartă, eu credeam că merele şi scorţişoara fac cea mai bună combinaţie de arome de iarnă. Când spui mere coapte, plăcintă cu mere, brioşe cu mere, tarte cu mere, apare acolo adesea în gând şi linguriţa de scorţişoară. Oare cine s-o fi gândit să le combine? Pentru că rezultatul a ieşit minunat. Dar există şi excepţii, mai rare, dar la fel de delicioase, în care scorţişoara lipseşte ori este înlocuită de altă aromă. În cazul de faţă - caramelul.


Aluatul:
  • 125 gr unt nesărat
  • 200 făină
  • 1 praf de sare
  • apă rece
Umplutura:
  • 1.5 kg mere, curăţate de coajă
  • 1 Lg suc de lămâie
  • 50 gr unt
  • 300 gr zahăr fin
  • 75 ml apă
  • 150 gr frişcă lichidă (Crème fraîche)
Lg - lingură, lg - linguriţă


Pregătirea aluatului de tartă: ca pentru orice pâte brisée, ingredientele trebuie să fie cât mai reci. Se amestecă făina şi sarea, apoi se adaugă untul (bucăţi mici sau ras) şi se sfarâmă cât mai rapid cu degetele sau cu mixerul electric. Se adaugă apoi apă, atâta cât să lege aluatul. Se strânge bine într-un bulgăre şi se mai pune la frigider până se pregăteşte tava. O formă de tartă (eu am folosit una de 29cm diametru) se unge cu un pic de unt. Aluatul se întinde foaie şi se îmbracă forma de ceramică, şi se înţeapă pe ici colo cu o furculiţă. Se pune o greutate de copt (hârtie de copt + boabe de fasole) peste acesta şi se mai ţine la frigider cam 30 de minute. Între timp, cuptorul se preîncălzeşte la 190°C. Apoi se coace "orb" 10 minute cu greutate, şi altele 5 - fără.


4-5 mere se taie în câte 8 felii şi se amestecă în ele sucul de lămâie. Untul se topeşte într-o tigaie/oală şi se adaugă feliile de măr, care se călesc câteva minute, având grijă să nu se coacă prea mult ca să nu se sfarâme. Se scot din oală şi se pun deoparte.


Din restul de mere se face un piure: în untul rămas în oală se pun bucăţile din restul merelor şi 100 gr de zahăr şi se coc cam 20-30 de minute, sfârâmându-se apoi cu o furculiţă pentru a obţine un piure.

Se toarnă acest piure peste aluatul copt, se aranjează feliile de mere într-o formă dorită şi apoi se coace iar tarta cam 30 de minute în cuptor, până ce feliile de mere se rumenesc un pic.


Cât timp se coace tarta, se pregăteşte caramelul. Mmm... ce aromă sublimă. Zahăr am mai topit, în copilărie când făceam bomboane de supt "homemade", cele mai bune, cele mai de spart dinţii :), dacă mai puneam şi nuci în ele mă dădeam mare că am făcut binecunoscutul Griliaj. N-am făcut însă niciodată caramel, am fugit de el crezând că e ceva complicat, dar e atât de simplu, totul ţine de sincronizare. Se topeşte restul de zahăr (200 gr) şi apa (75 ml) într-un vas pe foc până se caramelizează, aici vine acea sincronizare de care ziceam mai sus: din momentul în care începe conţinutul să-şi schimbe culoarea, trebuie de stat cu ochii pe el, pentru că se poate arde foarte rapid. Culoarea zahărului topit trebuie să fie mai spre arămiu, nu maro. De fapt şi mirosul e un bun indicator. Atenţie mare! şi la cum manevraţi vasul cu acest conţinut, pentru că zahărul topit (inclusiv vasul) este extrem de încins şi periculos. După ce a căpătat culoarea potrivită, se ia de pe foc şi se adaugă frişca lichidă, amestecând rapid şi constant cu un tel până conţinutul capătă un aspect vâscos, de caramel.


Se toarnă acest caramel peste tarta scoasă din cuptor şi lasă să se răcească la temperatura camerei. Se poate servi un pic călduţă sau rece, după ce a stat la frigider cam o ora, lăsând timp caramelului să se întărească. Noi am aşteptat chiar până a doua zi şi am avut şi un invitat, cum ne place să facem în ultima vreme, să împărtaşim cu cineva dulcele de lună-de-lună. Mulţumim, Raluca, că ai venit pe aici, pe o ploaie mocănească şi rece de toamnă! :)


Gândurile-mi zboară la anul trecut, cam tot pe vremea asta, când am făcut prima data aceasta tartă. Am dus-o în dar unei familii ce aşteptau de pe o zi pe alta să se nască o minune mică. Am savurat-o în linişte, am discutat despre copii, despre grijile ce vin odată cu ei, despre travaliu, naştere şi temeri (eu fiind la câteva luni distanţă de ele), dar toate s-au topit în gustul dulce-acrişor de mere coapte şi caramel.

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu