Cum să faci un platou cu picior (şi un chec de pus pe el)

19 nov. 2013

Pălărie-ntr-un picior, ghici ciupercă ce-i? :) Poate o să vă încurc gândurile un pic cu imaginea de ma jos, dar de data asta o să povestesc nu despre ce-i în farfurie (bine, hai, nu vă alarmaţi, mai jos găsiţi şi reţeta de chec), ci chiar despre ea, farfuria. Sau mai bine zis, platoul. Platoul cu picior. De multă vreme am tot vrut să-mi aşez tartele şi celelalte bunătăţuri dulci pe un platou. Nu că n-au stat ele bine în farfurii obişnuite, unele mai întinse, altele mai colorate, dar ia ziceţi şi voi, nu-i aşa că-i şade mai bine unui chec cocoţat pe un platou?


Aceste platouri se pot găsi de-a gata prin magazine (Ikea are câteva modele), prin târguri de vechituri (dacă aveţi noroc) sau se pot face (ca să nu spun "improviza") simplu şi uşor acasă, cu rezultat frumos, creativ şi unic, la un preţ mic. Ideea nu-i a mea, acum mai mulţi ani văzusem undeva un proiect diy (Pinterest-ul e plin de astfel de idei), dar n-am găsit şi momentul să fac şi eu unul. Iată că l-am găsit chiar azi, printre pauzele de somn ale piticului, apoi cu prichindelul mişunând printre picioare, trăgând ba de mine, ba de trepied, ba de faţa de masă, dar în final am izbutit să-i dau de cap. Pe cât de minunat, pe-atât de provocator este pentru mine acum să mai fac ceva creativ cu el prin preajmă. Să mai crească el un pic şi-l iau drept ucenic :).

Cele necesare pentru a face un platou cu picior sunt foarte puţine:

  1. o farfurie sau un platou cât mai plat (cele pentru pizza sunt de preferat);
  2. un suport ce va fi "piciorul" platoului (o vază, o cană, un bol, un suport de lumânare, etc.) 
  3. un lipici pentru ceramică (dacă cele 2 de mai sus sunt şi ele din ceramică)
  4. o cariocă

Câteva note:

  • de preferat este ca ambele, farfuria şi suportul, să aibă forme simetrice, astfel ca atunci când sunt lipite să nu se dezechilibreze;
  • important este ca "gura" suportului să fie cât mai largă, astfel încât să poată suporta greutatea platoului. Dacă este mai îngustă, atunci trebuie avut grijă se găsit punctul de echilbru potrivit;
  • culoarea, aspectul celor două, materialul din care sunt făcute, e de preferat să se potrivească sau să se complementeze.
  • dacă nu găsiţi un lipici potrivit (eu am folosit unul fără solvenţi, de la UHU), puteţi încerca şi un pistol de lipit cu lipici fierbinte.


Paşii sunt următorii:

1.Potriviţi suportul pe mijlocului spatelui farfuriei şi trasaţi cu carioca un semn discret.


2. Aplicaţi lipiciul pe forma obţinută cu ajutorul semnele de mai sus. Dacă este necesar sau indicaţiile de folosire a lipiciului spun să se aplice lipici pe ambele părţi de lipit, aplicaţi lipici şi pe marginea suportului.


3. Cu grijă puneţi suportul peste lipiciul aplicat pe spatele farfuriei.


4. Pentru o mai bună aderenţă, aranjaţi o greutate (câteva cărţi) peste talpa suportului.


5. Aşteptaţi până când lipiciul s-a lipit. Verificaţi dacă s-a lipit bine şi voilà, aţi obţinut un platou cu picior pentru aranjat tartele, torturile, checurile, brioşele, lumânări parfumate, flori în ghiveci şi alte idei să vă tot vină.


Ca să vă daţi seama de multitudinea de combinaţii, am aranjat aici (fără să aplic şi lipici însă) câteva platouri cu ce am avut prin casă, farfurii, vaze, ceşti, suporturi de ouă, boluri mici.


Iar pentru cei pofticioşi iată şi reţeta checului din imagine. Recunosc că mi-a ieşit culoarea un pic prea închisă (a se înţelege că l-am lăsat un picuţ mai mult în cuptor), dar eu şi cuptorul purtăm nişte negocieri în ultima vreme legate de puterea lui de copt. Îl bănuiesc că-mi lasă nişte aluaturi cam necoapte la mijloc...


Pentru acest chec aveţi nevoie de: 250 gr zahăr brun, 225 gr făină, 3 ouă mari, 60 gr unt, 1 pacheţel zahăr vanilat, 2 lg scorţişoară, 2 lg nucşoară 1/3 pacheţel (7gr) praf de copt, 1 lg bicarbonat de sodiu, un praf de sare, 2 mere decojite şi rase, 150 gr nuci tăiate bucăţi mari, 150 gr stafide. Ingredientele uscate se amestecă bine cu telul. Peste ele se adaugă untul şi ouăle, merele, nucile şi stafidele, amestecând până conţinutul capătă aspect omogen. Se toarnă într-o formă de copt, tapetată cu unt şi hârtie de copt. Se coace cam 50-60 min, , în cuptorul preîncălzit la 180 °C, până capătă o culoare arămie, iar testul cuţitului nu lasă urme. Se scoate din cuptor şi se mai ţine în formă cam 10 minute până se răceşte un pic, apoi se scoate şi se aranjează frumos pe un platou (a se vedea mai sus!), se poate "îmbrăca" într-o glazură de scorţişoară (100 gr zahăr pudră şi o lg scorţişoară se amestecă într-o Lg de suc proaspăt de lămâie) şi se serveşte călduţ, cu o cană de ceai şi cu gândurile zburând la troiene mari de zăpadă. Cică vine, vorba aia, vine iarna într-o joi.

(reţeta este prima pe care o fac din cartea Taarten, de Marina Neri, pe care n-am rezistat să nu o cumpăr... cum să rezişti celor peste o sută de imagini şi poveşti dulci?...)

3 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Alina! util și foarte simplu :)

      Ștergere
  2. E superb! Eu caut de mult timp un asemenea platou si, ori sunt exagerat de scumpe, ori nu gasesc ce vreau. M-am gandit sa si improvizez. Ideea e geniala. :)

    RăspundețiȘtergere