Crăciunul de anul acesta a fost cuminte și liniștit. Chiar dacă nu aveam aproape niciun plan pentru el, stelele s-au aliniat, lucrurile s-au aranjat și am reușit să petrecem o zi frumoasă de Crăciun. Primul Crăciun în famile, în formulă de trei. Trei am fost și anul trecut, dar nu toți chiar atât de reali...

De fapt nu, a început chiar din Ajun, când am mers la colindat. Vai ce frumos a fost. Eu nu prea îmi amintesc sa fi mers de-a colindul, poate doar modest mai cântam părinților și dacă mai mergeam pe la rude, când eram mai mică. Eram eu mai rușinoasă atunci. Acum însă am prins curaj, ne-am găsit câțiva amici dornici și ei de obiceiuri românești, ne-am organizat pe voci cum am putut, ne-am făcut un repertoriu, am repetat și ”cu mare, cu mic, pe ploaie și vânt, fuserăm să cântăm un colind...”. Am bucurat o familie de români, dar am surprins frumos și una de belgieni, cărora le-am cântat și universalul ”O, brad frumos” în română.


Apoi am copt cozonac, că prea am dus dorul aromei lui, am copt biscuiți de iarnă, pe care i-am împachetat în mici daruri pentru oamenii dragi cu care am petrecut Crăciunul, am aranjat casa, masa, soarele s-a cocoțat sus pe cer, mai strălucitor ca vara, iar noi am împletit și despletit povești alături de un pahar de vin și bunătățuri de-ale gurii, ușoare, deloc sofisticate.