Cum să te pun eu în cuvinte aici, când multe din cele pe care ni le-ai adus nici nu pot fi scrise, pentru că încă se simt puternic și așa vreau să rămână? Ai fost harnic și pus pe treabă chiar din primele zile de ianuarie și ne-ai adus un bob de mac. Real, cam firav un pic la început, dar care ne-a umplut de bucurie, o bucurie din aia care-ți curge prin toate venele, din cap până-n picioare, iar pe alocuri se mai revarsă și o transmiți și celor din jur, că vor ei sau nu. O bucurie care crește odată cu timpul, se transformă, se îngustează, se dilată apoi, cu efect magnetic și de panaceu. Bucuria de a fi părinte. Iar apoi, tot anul s-a învârtit ca un titirez în jurul ei, iar noi odată cu ea. Am dormit neîntrerupt noaptea doar 4 zile din câte are anul și alea înainte să se nască puiul, dar ne-am trezit în fiecare dimineață din restul câte au fost, cu cele mai haioase gângureli de bebeluș, ce-ți gâdilă plăcut urechile. Am crescut și noi ca părinți, având ca reper nevoile lui, împletite pe ici-colo cu ale noastre, am învățat, ne-am speriat și ne-am calmat, am fost buni, dar am fost și aprigi, am fugit și ne-am întors, am descoperit în noi simplele bucurii create de un zâmbet de copil, am plâns și am cântat, ne-am uitat înapoi cu nostalgie, dar privim și înainte cu optimism, am fost și suntem noi.

Ai fost plin cu de toate, cu bune și cu rele, așa cum e normal. Deși acum, din capătul ăsta, privind înapoi, se văd alea mai bune mai bine, iar celelalte sunt ignorate sau rămâne de învățat din ele. Ne-ai umplut casa de oameni frumoși și dragi, ne-ai adunat pe toți în jurul mesei îmbelșugate, de Paști sau de Crăciun. Am văzut locuri noi, dar am revăzut și locurile dragi de acasă. Am cunoscut oameni noi, în realitate sau nu, cu care am legat prietenii, am fost dezamăgită un pic de alții, dar așa e normal, suntem toți vulnerabili. Străini pe aceste locuri, totuși am avut ocazia să cunoaștem oameni frumoși și aici, la o sărbătoare în parc sau la o petrecere de stradă.

Mi-ai oferit și destul timp pentru mine, ca să mă ocup și de acest spațiu virtual, să mai creez câte ceva (un carusel-mobil, o jucărie-maimuțoi) și să fac cele mai delicioase tarte din toți anii de până acum. Nu-mi explic cum, printre toate treburile casnice și cele de mămică, am reușit să scriu cele mai multe povești de până acum. Am vrut să pot povesti mai multe chiar, ca să mă îngrijesc și de voi, cei care treceți pe aici; alteori am vrut să tac, să mă regăsesc în mine și să-mi readun gândurile. Oricum ar fi, vă mulțumesc pentru că acceptați și înțelegeți, că răbdați răspunsurile mele întârziate la mesajele pe care mi le scrieți cu atât de mult suflet. Mi-a fost tot timpul drag să împărtășesc din trăirile mele - bucurii sau gânduri, să nu le țin neapărat doar pentru mine, să inspir, să pun un zâmbet acolo pe chipurile oamenilor.

Nu fac planuri pentru anul ce vine, deși ideile dansează în mintea mea. Mă mulțumesc să mă bucur de momentul prezent. Să fie un an bun și cuminte, sănătos și voios, răbdător și încrezător, echilibrat și condimentat, pentru că dacă sunt astea, vor fi și celelalte. Așa să fie și la voi, așa cum vi-l doriți.

Tortu-i gata, șampania e la rece, ne-am pus tus-trei ținutele de gală, ne-am parfumat și fugim la o petrecere. Una virtuala de data asta, că așa se poartă acum :)

La mulți ani!