Clafoutis cu cireșe

19 iun. 2014

Această postare trebuia să fie despre o supă, dar am schimbat rapid titlul, pentru că hei, cine se mai gândește la supă când e vreme de cireșe? Deși nu obișnuiesc să repet aici pe blog rețete ale aceluiași fel de mâncare, am să o fac acum pentru că azi am făcut cel mai bun clafoutis. Așa că uitați de vechea rețetă (sau nu uitați, puteți să vă mai jucați și cu ea) și încercați-o pe cea de mai jos, rezultatul e nemaipomenit.


Nemaipomenit de fin, o budincă cremoasă și dulceagă, să fie de la unt, să fie de la pudra de migdale sau de la cele câteva picături de esență de migdale, poate mierea sau combinația lor?

Ingrediente:
  • 300 - 500 gr cireșe
  • 80 gr făină
  • 50 gr pudră de migdale (sau alte nuci)
  • 1 praf de sare
  • 250 ml lapte
  • 80 gr miere
  • 4 ouă
  • 60 gr unt topit
  • 1 lg esență de vanilie
  • câteva picături de esență de migdale (opțional)

lg - linguriță

Se preîncălzește cuptorul la 180°C, iar o formă de copt (eu am preferat una de ceramică) se unge cu unt.

Cireșele se curăță de sâmburi (apropos, știți varianta de scos sâmburii cu un bold?, e cea mai simplă, asta dacă nu aveți o unealtă specială) și se pun în forma de copt pregătită, distribuindu-le uniform, într-un strat.

Ingredientele uscate se amestecă împreună cu cele lichide până se omogenizează bine și apoi se toarnă compoziția aluatului peste cireșele din vas.

Se coace cam 30 de minute, până când suprafața a devenit arămie, s-a ridicat ușor peste margini, iar fructele s-au topit nițel (dacă ați ales niște cireșe negre, zemoase, rezultatul v-a arătat extraordinar). În funcție de ingrediente și cantitățile lor poate vă dați seama că acest desert are consistența unei budinci, nicidecum a unui aluat pufos.

Se mânăncă cât este încă puțin cald.

Recunosc că m-am inspirat din revista magazinului din care ne facem cumpărăturile. O fi ea gratuită și cu destule reclame (deh, trebuie să-și atragă clienții într-un fel), dar e plină cu rețete ce-ți lasă gura apă, articole interesante și de fiecare dată o răsfoiesc cu mare plăcere. Mai ales când rețeta orginală spune de afine, pe care eu le-am înlocuit cu cireșe, dar vai, nici nu pot să-mi imaginez ce gust bun ar avea. Sigur încerc și cu alte fructe. Musai și voi! :)

PS: despre clafoutis puteți citi mai multe detalii aici sau aici.

12 comentarii:

  1. Sigur o sa o incerc si eu, pare simplu de facut si la gust cred ca e fabuloasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper că ai încercat și savurat deja :)

      Ștergere
    2. L-am facut. Dar, nu stiu de ce, nu prea ne-a placut. Adica sotului meu si fiica-mei nu le-a placut deloc, l-am mancat tot singura :) .

      Ștergere
    3. Vai, Dana, dar e normal :) Mă gândesc că poate nici budincile nu le prea plac, trebuie să ai talent să-ți placă consistența asta. Să știi însă că dăunăzi am făcut un clafoutis cu zmeură, coacăză și ceva agrișe, le-am cules chiar din grădina părinților mei, iar în loc de pudră de migdale am pus nuci măcinate, a ieșit foarte bun.

      Ștergere
  2. Am facut si eu azi, acasa. :-D Abia astept sa vina omul, sa vad ce parere are, ca m-a innebunit ieri cu clafoutis-ul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Raluca, eu mă gândesc să fac unul cu zmeură și coacăze, culese din grădina de aici, de acasă :)

      Ștergere
  3. Ce usor pare! Care e metoda cu boldul de scos samburii?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lixa, e o metodă așa banală, nici nu știu cum să o explic în detaliu. Iei un bold curat, să fie închis, iar cu partea cu arcul scoți sâmburele din cireașă/vișină.

      Ștergere
  4. A fost tare bun, exact asa cum l-ai descris! Multumesc pentru reteta!

    RăspundețiȘtergere
  5. ce reteta simpla si sigur gustoasa! cred ca incerc si eu diseara, mai am niste afine in frigider si cred ca le voi combina cu capsuni sau zmeura, sa vedem ce gasesc in gradina. revin cu impresii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar acum câteva zile am făcut unul cu zmeură și alte mure găsite coapte prin grădină, a ieșit bun și parfumat :)

      Ștergere