Tarte cu cremă de ricotta și smochine coapte-n vin cu miere

30 sept. 2016

Ok, deci asta e posibil să fie cea mai rapidă postare pe care am scris-o de când am blogul și mă refer la acele povești-cu-rețete și timpul scurs de când le-am făcut până momentul când găsesc un picuț de timp să le aștern și pe hârtia asta virtuală. De obicei le cam amân, de la câteva luni la câțiva ani, dar vai povestea asta nu poate răbda, căci minunile acestea de mai jos au ieșit atât de bune și sunt încă de sezon... Iar titlul de mai sus e unul scurt, cel complet ar suna cam așa: mini-tarte cu crustă de ciocolată, învelite într-o cremă fină de frișcă, ricotta și miere, împodobite apoi cu felii de smochine proaspete și altele coapte în vin roșu, miere, dafin, cimbru și vanilie și stropite la final din belșug cu licoarea dulce și presărate cu bucăți crocante de miez din boabe de cacao... Cam lung nu? dar nu-i așa că așa ceva nu poate răbda?


Ieri am fost toată un gând la un băiețel nou-născut, mămica lui curajoasă și tăticul lui chipeș și minunata lor primă întâlnire. Au fost emoții și griji, care până spre final s-au transformat în emoții de bucurie. Mă gândeam azi dimineață că în ultimii trei ani, de după ce am devenit mamă și eu, mi-am împărtășit cu drag experiențele proprii acumulate pe parcursul sarcinilor, a nașterilor pruncilor mei, alăptării lor și diverse altele din viața de zi cu zi cu ei. Am numărat vreo zece prietene care au devenit și ele mame de curând și mi-am amintit cu bucurie șirurile lungi de discuții virtuale (căci cu cele mai multe ne despart sute și mii de kilometri) cu întrebări și răspunsuri, recomandări, păreri, trimiteri spre articole, cărți, specialiști, cum-se-face-uri, nu-știu-uri. La început mă întrebau ele pe mine, acum căpătând și ele încredere, experiență, îmi oferă răspunsurile lor la dilemele mele. S-au scurs rânduri lungi în mijloc de zi sau miez de noapte, de cuvinte și prime fotografii, încurajări și chicoteli cu emoticoane sau fețe triste, brb-uri cu ”stai, fug, plânge cel mic”. Sunt sigură că dacă le-am aduna pe toate ar ieși cea mai faină carte despre viața de mamă, de părinte și cum am crescut noi odată cu ei, puii noștri. Venirea pe lume a unui copilaș e începutul unei călătorii minunate, e motiv de sărbătoare. Așa că ieri, când buna mea prietenă pornea și ea în această călătorie, am retrăit zilele în care am făcut-o și eu, chiar dacă experiențele noastre sunt unice și diferite. Am vrut să fie ca ziua să fie cu iz de sărbătoare, ca un bun venit pentru micuțul T. Cu un ochi la Zmeurica care mișună acum deja prin toată casa, cu altul la Lucacinul cam bolnăvior și fără chef de joacă, mi-am pus mâinile la treabă și am făcut aceste mini-tarte în culori și arome de toamnă.


Rețeta e o adaptare din cartea Sweeter off the Vine: Fruit Desserts for Every Season, de Yossy Arefi - ah, vai, cartea pe care am lăsat-o să aștepte cuminte întreaga vară pe raftul din bucătărie, cât noi am fost plecați hai-hui prin lume. E o carte așa de frumoasă, cu poveștile-rețete ce curg odată cu anotimpurile și fructele lor. Îmi place ordinea asta, să respecți puterile reale ale naturii, să-ți vină să faci o tartă cu căpșuni sau alta rustică cu trandafir și rubarbă în mijloc de primăvară, un șerbet de caise și un cream-fool cu zmeură răcoritor de vară, apoi prunele, merele, perele, gutuile și dovleacul toamnei și aromele citrice, fructe uscate și scorțișoară în zilele reci de iarnă. O așteptam de multă vreme să apară, știam sigur că o să-mi placă și da, a devenit cea de-a doua carte de rețete dulci îndrăgită de mine. Rețeta originală se referă doar la crema de ricotta și smochinele coapte în vin și miere, desert ce poate fi servit ca atare, dar pentru o prezentare mai elegantă autoarea face referire și la o crustă simplă sau de ciocolată. Eu am ales-o pe cea de ciocolată, nici nu-mi puteam imagina altă combinație. Nu mai spun că vinul roșu e cel bun de la tata, aromat și licoros, iar mierea e una specială, cu un gust intens, adusă tocmai din călătoria noastră prin nordul Spaniei.


Cum am ales să fac chiar acest desert? Vara și toamna asta mai mult ca oricând mi-au ieșit în cale smochinele, și nu mă refer la cele uscate cu miezul crocant (pe care ne place să le mâncăm când ne e poftă de ceva dulce, dar nu putem să năpustim la o tabletă de ciocolată, că altfel nu ne-am mai putea opri), ci de cele proaspete, cu miezul roșu și fibros. Mai întâi a fost un gelato cu exact această combinație: ricotta, miere și smochine (sigur când mai fac fructată, încerc și asta), apoi numeroșii smochini pe care i-am întâlnit acum o lună prin nordul Spaniei (de care vreau neapărat să povestesc și aici, dar... ten un poco de paciencia...) și apoi fotografiile care mai de care ce mi-au invadat ecranul în ultimele săptămâni. Recunosc că abia de curând am început să le apreciez și pe cele proaspete, nici nu prea știam de ele, mi se păreau și cam fără gust (sau poate nu le-am prins eu pe cele mai coapte?). Dar când le stropești cu un pic de miere, atunci e vorba de altceva... Dar să nu mai lungesc povestea, iată rețeta:

Ingrediente pentru aluat: *
  • 1 1/2 c (195 gr) făină
  • 1/3 c (33 gr) pudră de cacao
  • 1/4 c (50 gr) zahăr brun
  • 1/2 lg cafea instant (sau înlocuitor, de ex. pudră de cicoare) **
  • 1/2 lg sare
  • 140 gr unt rece, tăiat cuburi
  • 1 ou + un gălbenuș
  • 1 lg extract de vanilie
Note: Lg - lingură, lg - linguriță, c - cană/cup

* eu am ales să fac 8 mini-tarte, dar această cantitate de aluat e suficientă și pentru o crustă de tartă de 25 de cm
** am evitat cafeaua (din cauză de Lucacin mic), dar am înlocuit-o cu pudră cicioare și am observat că într-adevăr, aceasta potențează gustul de ciocolată.


Se amestecă bine făina, pudra de cacao, zahărul, cafeaua instant și sarea într-un bol (sau recipientul unui robot de bucătărie, dacă folosiți unul). Se încorporează apoi untul rece, rapid, cu robotul sau două cuțite până acesta se mărunțește de mărimea boabelor de mazăre.

Într-un bol mic se bat cu telul oul, gălbenușul și extractul de vanilie.

Se combină apoi amestecul umed și cel de făină cu unt și se încorporează bine cu mâinile sau robotul de bucătărie. Nu trebuie să aibă aspect prea uscat, dar dacă așa vi se pare, mai puteți adăuga câteva picături de apă foarte rece.

Dacă e prea moale aluatul, se poate pune un pic în frigider.

O formă de tartă sau 8 forme mici (sau pe rând 4 și 4) se ung cu un pic de unt. Se întinde aluatul pe o suprafață pudrată cu făină din belșug într-o foaie de vreo 4-6 mm (pentru că am făcut tarte mici, eu am făcut foile mai mici, ca să le pot pune în tăvi mai ușor). Se rulează apoi pe făcăleț și se mută delicat peste formă, îmbrăcând-o uniform pe toată suprafața. Dacă se rupe pe undeva, se mai ”repară” cu aluat. Se înțeapă cu o furculiță pe ici-colo. Se pun la frigider pentru vreo 30 de minute.

Între timp se preîncălzește cuptorul la 190°C. Când tartele sunt suficient de ferme, se dau la cuptor pentru vreo 15 minute. Dacă faceți o singură tartă, e mai bine ca cele 15 minute tarta să fie acoperită cu o folie de aluminiu, pe care apoi să o îndepărtați și să lăsați aluatul să se coacă complet. După asta se lasă să se răcească un pic în forme, apoi complet pe un grătar.

Crustele sau aluatul necopt pot fi pregătite din timp și păstrate la frigider sau la congelator pentru câteva luni, dar înainte de umplere, acestea trebuie să fie mutate pentru câteva ore în frigider.


Smochinele coapte-n vin cu miere:
  • 6-8 smochine proaspete
  • 2 Lg miere
  • 1/2 c (120ml) vin roșu
  • 1 lg extract de vanilie *
  • 1-2 frunze de dafin
  • câteva fire de cimbru
  • 1 Lg unt
Note: Lg - lingură, lg - linguriță, c - cană/cup

* dacă aveți o păstaie de vanilie la îndemână și mai bine: puteți folosi jumătate pentru smochinele coapte, cealaltă pentru crema de ricotta. Cu vârful unui cuțit se curăță miezul, care se folosește ca atare, iar coaja se pune și ea pentru accentuarea aromei (mai ales pentru smochinele ce se vor coace la cuptor)


Cuptorul se preîncălzește la 190°C.

Smochinele se spală, se usucă bine cu un prosop, se taie codițele și apoi fiecare se taie în 6-8 felii. Jumătate dintre ele se pun uniform într-un vas de ceramică (bun pentru cutpor), celelalte se lasă pentru mai târziu

Într-un bol se amestecă vinul, mierea și extractul de vanilie (sau miezul de la păstaie) și apoi conținutul acesta se toarnă peste bucățile de smochine, împreună cu frunzele de dafin, cimbrul (și eventual coaja rămasă de la păstaia de vanilie). Peste bucățile de smochine se pun câte un strop de unt.

Se pun vasul în cuptor și se lasă acolo în jur de 20-25 de minute, până smochinele s-au copt, amestecând din când în când, iar sucul de vin și miere începe să se caramelizeze. Se poate întâmpla ca după ce acestea sunt gata și până la asamblarea tartelor să treacă un pic de timp, iar acest lichid să se gelifieze (ce mi s-a întâmplat mie). În cazul acesta puteți pune vasul iar la cuptor în care mai puneți câteva linguri de apă sau se mai prepară un pic de vin cu miere într-un vas pe foc și apoi împreunat cu cel din cuptor. În ambele cazuri, e bine ca alcoolul din vin să se evapore complet.


Crema de frișcă și ricotta: *

  • 250 gr brânză ricotta
  • 1/4 c (60 ml) frișcă/smântână lichidă
  • 1/4 c (60 ml) miere
  • 1 lg extract de vanilie
  • un pic de sare
Note: lg - linguriță, c - cană/cup

* această cantitate mi-a fost suficientă pentru cele 8 mini-tarte, pentru o tartă mare eu aș dubla cantitatea ingredientelor

Într-un bol adânc se amestecă cu ajutorul unui tel manual sau electric brânza ricotta, frișca lichidă, mierea, extractul de vanilie și sarea până compoziția devine cremoasă și ușor aerată.


Ei și partea poate cea mai faină - asamblarea lor. Se toarnă câteva lingurițe de crema de ricotta și se distribuie uniform peste crusta de mini-tartă. Se așază câte 2-3 felii de smochine proaspete (din cele lăsate de rezervă), peste care se pun și câteva din cele coapte în vin. Se stropesc din belșug cu licoarea aromată și se presară cu bucățele crocante din miez de boabe de cacao și cimbru proaspăt.

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu