Povestea ei începe cu niște banane. Cele mai răscoapte banane. Cu cât mai răscoapte, cu atât mai bine. Poate că și la voi ca și la noi odată ce bananele (pe care noi le ținem la temperatura camerei de obicei) încep să capete pistrui sau să se înnegrească nu prea mai prezintă mare interes pentru a fi consumate, că sunt prea moi, că sunt prea dulci, etc. Numai cel mai mare al familiei le poate mânca și așa. Mai făceam cu ele un banana-bread sau un smoothie, până am descoperit prăjitura asta. Și recunosc că de atunci, fac ce fac și aranjez să las intenționat câteva banane să se treacă și le păzesc bine să nu se atingă nimeni de ele, tocmai ca să le folosesc eu mai târziu la copt, deși nu e ușor să le țin departe de gura lupilor pofticioși :)

Trebuie să recunosc că nu e o rețetă inventată de mine, că nu am ajuns la așa performanță, nici nu intenționez, am altele care-mi umplu timpul și gândurile. Dar în ziua cu pricina când am văzut bananele răscoapte pe raft am căutat rapid pe internet, gugăl să trăiască, fix așa ”banana cacao tahini cake” și am dat peste rețeta asta, iar apoi am făcut-o cu niscai adaptări despre care o să scriu mai jos.

Opțional: nuci, curmale, ciocolată pentru interior; smochine crude pentru exterior

- * despre făină: rețeta originală spune despre făină de orez, așa am folosit și eu, apoi însă am tot folosit diverse făinuri fără gluten - castane, năut, cocos, teff - pe care le am de ceva vreme și am zis să le consum, dar e potrivită bineînțeles și făina normală, integrală, de grâu;