Crăciunul a venit şi plecat destul de repede, dar am reuşit să-i simţim un pic atmosfera şi aromele, chiar dacă afară vremea stă să dea în primăvară. A fost liniştit, câţiva oameni dragi, prieteni noi şi vechi, pe care i-am anunţat cu foarte puţin timp înainte şi le mulţumim că şi-au făcut timp, într-o aşa zi specială şi am fost împreună.

Dimineaţa de Crăciun a început foarte devreme pentru mine, cam aşa:


Vroiam tare mult să fac cozonac, nu mai făcusem şi mi-am propus să-l fac cu o zi înainte, cum e şi normal, de fapt. Dar teoria nu prea a coincis cu practica, eu acum funcţionez pe alte unde de energie. Aşa că m-am trezit devreme şi am pornit la treabă, urmând paşii reţetei de aici. Nu ştiam că de fapt e uşor de făcut, doar având mai multe faze, necesită ceva timp şi răbdare. Aşa că atunci când au ajuns primii invitaţi, cozonacul meu încă se "răsfăţa" în căldura cuptorului.


Bunătăţurile şi darurile de mai sus sunt de la Mirela şi Tavi. Cu Mirela mă ştiam doar din mediul virtual, admirându-i atât fotografiile, dar şi minunăţiile culinare pe care le face - www.cadeauxsucres.com, însă jumătăţile noastre se ştiau de pe vremea când au împărţit aceleaşi săli de curs pe timpul facultăţii. Ce lume mică :)


C-au vrut sau nu :), ne-am pus prietenii invitaţi la treabă şi am pregătit împreună bunătăţurile de pus pe masă şi a fost chiar frumos aşa. Printre subiecte de discuţii am tăiat şi tocat legume, iar cele câteva ore s-au scurs cu voie bună.




Cum meniul a fost încropit rapid, fără prea mult stres, n-a fost nici pe departe o masă tradiţională de Crăciun, dar noi ne-am bucurat şi am savurat. Am făcut tartine cu pastă de măsline şi cu cremă picantă de brânză. O salată de ton, alta de beouf (dar am omis şi de data asta beouf-ul) şi încă una de cartofi şi muştar. Piesa de rezistenţă a fost supa cremă de dovleac, făcută de Petersen, cu reţeta de la şcoală. Ah, da, singurul aspect "carnivor" al mesei de Crăciun ar fi putut fi chifteluţele pentru supă, dar pentru că n-au mai încăput în program, le-am omis. Aşa că meniul a fost cam vegetarian până la urmă :)




Iar desertul, mmm.... desertul. Păi 2 feluri de cozonaci, o delicioasă tartă cu branză şi fructe confiate, creaţia Mirelei şi încă una acrişoară de lămâie, făcută de mine şi decorată de ea. Iar vinul sau ceaiul ne-au potolit setea după atâta răsfăţ culinar.


Seara a continuat vesel în jurul mesei mici la un joc de logică la 8 mâini, că ale mele erau ocupate cu aparatul foto :)