Ploaia, somnul de copil şi o tartă cu spanac şi conopidă

21 mai 2013

Rogu-vă, trimiteţi şi pe aici nişte soare că se pare că ne-a ajuns ploaia asta belgiană. Nu zic, iubesc ploaia, daca-r fi să aleg între o zi foarte călduroasă şi una cam ploioasă, s-ar putea ca cea cu ploaie să aibă de câştigat, dar undeva tot e o limită. Îmi place ploaia aia care te răcoreşte, vine învolburând norii, cu ceva fulgere şi tunete, curăţă aerul un pic şi pleacă, iar după ea rămâne mirosul acela proaspăt "ca după ploaie" şi plimbatul mai apoi e o plăcere minunată. E plăcută şi cea mocănească, de toamnă, atâta timp cât eşti la adăpost, cald şi uscat. Dar mocănească de mai, care curge fără oprire zile în şir, sub un nor gros şi cenuşiu, parcă nu-i chiar pe gustul meu. Dar ce să-i faci, asta e natura, trebuie să o accepţi aşa cum e.


Aici soarele vine, după calculele mele de până acum, cam duminica, de s-au gândit bine vorbitorii limbii acestei bucăţi de pământ să-i zică acestei zile Zondag, adică exact Ziua Soarelui. Înţelept lucru! :) Aşa a şi fost chiar duminica ce a trecut, soare de dimineaţă până seara, de am bătut oraşul în lung şi-n lat la pas de călători. Iar ieri, luni, hop, noru gros ţup repede pe cer şi nu s-a mai oprit de plouat nici până acum...

Aşa că n-am avut de ales şi am zis să-i ţin de urât ploii cu o tartă cu spanac şi conopidă, că afară nici vorbă de ieşit cu copilu'. Care copil, tot din cauza ploii (cu siguranţă) şi-a cam dat peste cap somnul de zi. E o provocare somnul ăsta de bebeluş. De fapt nu somnul, cât adormitul. Şi nu doar cel de noapte, ci şi cel de zi. Uneori adoarme uşor şi singur, alteori nu înainte de a-şi spune amarul printr-un plâns şi un pic de legănat, alteori imediat de cum ieşim afară, alteori la sân, alteori după vreo 20 de pagini de carte, şi alteori, şi alteori... Azi parcă n-a vrut nicicum. Aşa că l-am pus în coş şi l-am tras lângă mine în bucătărie. A tăcut copilu, de fapt părea şi entuziasmat aşa, văzundu-mă trebăluind pe acolo. Şi când colo, a şi adormit :) O fi fost de la mirosul ce venea din cuptor... Mi-e aşa drag să-l văd când doarme... Oare aşa suntem şi noi, ăştia mari, când dormim? Şi avem un somn atât de dulce?


Iar tarta asta cu spanac şi conopidă e o improvizaţie a unei reţete dintr-o carte. Reţeta zice de conopidă şi broccoli, dar eu am dat-o peste cap de tot. Până şi aluatul, dar a ieşit tare bună. Tare! şi am zis să o scriu neapărat aici, ca să o mai fac şi alte dăţi.

Pentru aluat:

  • 175 g făină
  • 1 praf de sare
  • 1/2 lg boia
  • 1 lg cimbru uscat
  • 75 g unt
  • 3 Lg apă

Pentru umplutură:

  • 200-300 g conopidă
  • 200-300 g spanac
  • 1 ceapă tăiată fin
  • 25 g unt
  • 1 Lg făină
  • 6 Lg supă de legume
  • 2-3 Lg smântână
  • sare, piper
  • Parmezan


Pentru aluat, eu am pus toate ingredientele în robotul electric şi le-am mixat bine câteva minute. Apoi l-am strâns bulgăre, l-am întins într-o foaie cu care am îmbrăcat o formă de tartă şi l-am dat la cuptor (190°C) pentru 15 minute cu o greutate (hârtie de copt +  boabe de fasole) peste el şi apoi alte 5, fără.

Între timp, am fiert cam 5-7 minute conopida tăiată bucăţele, în apă cu sare. Iar în paralel am pregătit sosul: untul şi făina le-am pus pe foc până s-a înglobat bine făina şi untul s-a topit. Am adăugat apoi supa de legume şi smântâna. Am potrivit gustul cu un pic de sare şi piper. Într-o tigaie am călit un pic ceapa într-o lingură de ulei de măsline, am adăugat conopida şi spanacul (eu am folosit congelat) şi le-am mai lăsat pe foc câteva minute. Am turnat acest mix de legume peste blatul copt pe jumătate, iar peste ele - sosul. Am ras un pic de parmezan şi am dat iar la cuptor pentru vreo 10 minute. Nu mă aşteptam să iasă aşa bună, atâta timp cât am schimbat reţeta originală, iar ingredientele lipsă le-am înlocuit cu altele, pe care le aveam prin frigider. Boiaua şi cimbrul i-au dat însă o savoare deosebită aluatului...

Gata, noapte bună de aici! Afară tot plouă, dar noi să fim sănătoşi...

PS: a mai rămas un maimuţoi de dat contra unei cărţi cu poveşti pentru copii, în caz că nu aţi văzut postarea de ieri :)

4 comentarii:

  1. Asa sunt si eu cu ploaia... Prefer o mica rafuiala, ca de vara, cu cer mov si multe tunete, stiind ca dupa "vijelie" o sa simt mirosul meu preferat din natura: cel de pamant umed. Cand mai vad si verdele acela crud, ca dupa ploaie, fericirea-i asigurata.
    Dar nu asa cum e acum. Din doua saptamani, numai o zi cu soare. :(
    N-a prins bine nici prietenul meu, care-a venit de o saptamana in vizita si n-a vazut soare in Antwerpen. Ei, azi poate nu ploua, sa fie asa innorat, ca nu ma mai supara.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mda, nici mama mea când a fost pe aici, n-a prins vreme prea însorită... Eu mi-am zis că asta e, ieşim afară azi indiferent de ploaie :)

      Ștergere
  2. dragut post. :) uite cum am descris eu ploaia https://fallenindreamm.wordpress.com/2013/02/10/duminica-cu-ploaie/

    RăspundețiȘtergere