Mă pregăteam să scriu despre tarta rustică de caise, pe care le-am luat din piaţă, dar uitându-mă peste câteva imagini, mi-am dat seamă că sunt prea multe. Aşa că le pun aici şi vă povestesc oleacă despre ce-i cu piaţa asta din Antwerpen, care e un pic (sau mai mult) diferită de cea de acasă, din Bucureşti.

Înainte să vin aici, eram obişnuită cu mersul zilnic la piaţă, sau chiar dacă nu treceam eu în fiecare zi, ştiam că sunt acolo, tarabe cu munţi întregi de fructe şi legume. Tarabe cu munţi întregi de fructe şi legume sunt şi aici, doar că le găseşti o singură dată pe săptămână, sâmbăta (sau în alte zone ale oraşului, în alte zile, dar sunt pieţe mult mai mici), într-o piaţetă mai largă, în faţa teatrului. Acest concept, odată pe săptămână, într-un loc, care în celelalte zile este gol, l-am întâlnit şi în Berlin, unde obişnuiam să mergem la pieţele organizate de obicei în parcări, ce se goleau de maşini de două ori pe săptămână, miercurea şi sâmbăta, pentru a face loc balamucului din piaţă. La fel am văzut şi în Beaune, Franţa, cum se organizează piaţa locală. De fapt, tot o dată pe săptămână, duminica, este piaţă şi acasă, la ţară în Moldova.

Recunosc că nu ne-am făcut încă un obicei să mergem în fiecare sâmbătă şi să ne aprovizionăm cu fructe şi legume, dar şi alte produse, pentru că poţi găsi orice, de la brânzeturi, peşte, felurite cărnuri, pâine de casă, dulciuri, plante şi flori, până la tarabe cu haine, cărţi, accesorii pentru casă şi alte mărunţişuri. Apoi acum în sezon găseşti scoici servite pe loc, alături de un pahar de vin sau şampanie. I se mai spune şi piaţa marocană sau exotică pentru că găseşti munţi de măsline, nuci şi fructe uscate, mirodenii, iar la o tarabă poţi mânca fie iarnă sau vară, o clătită marocană (coaptă pe loc pe nişte plite improvizate), umplută cu tot felul de minunăţii, principalele ingrediente fiind brânza sărată şi mierea, şi poţi bea un ceai cald şi foarte dulce.

Cateva detalii "tehnice": piaţa-i deschisă cam de la 8:00 la 16:00, după care locul este curăţat încât nu se mai vede nici urmă de piaţă; preţurile sunt de obicei mai mari ca în magazine, dar spre ora închiderii poţi găsi oferte "speciale"; găseşti însă o gamă mai largă de produse, vândute la vrac, unele de la producători locali, ce nu trec prin procesul industrializat de ambalare; trebuie să fii atent însă la calitate şi provenienţă, pentru că poţi fi şi înşelat uneori.

Fiind şi o atracţie turistică, totuşi piaţa rămâne un loc de întâlnire între prieteni şi socializare cu necunoscuţi, aproape un loc "de joacă" pentru cei mici, iar mersul la piaţă este o activitate adânc înrădăcinată printre localnici.