Şapte luni piticeşti. Dacă luna trecută a fost mai modestă în activităţi, aventuri şi descoperiri noi pentru piticul mic, ei, păi nu acelaşi lucru e de zis despre luna iulie. O lună de vară (chiar vară în toată regula), plină foc de activităţi.

Nici nu ştiu despre care nouă descoperire să povestesc mai întâi, că sunt primele bunătăţuri şi gusturi de-ale gurii, că e datul de-a rostogolul, că a fost prima întâlnire cu marea, multe sunt, dar să le iau pe rând.

Prima şi cea mai cu emoţii (mai multe pentru noi) a fost cea cu primele bunătăţuri gustate de pitic. Deşi nu ţin să fac lucrurile după un program exact, cumva chiar atunci când a făcut 6 luni (aşa cum este recomandată începerea diversificării), i-am dat primul piure de morcov şi un strop de cartof. Cam de clişeu aşa, dar am zis să încep modest, neştiindu-mă cu prea multă experienţă. Lucrurile însă s-au schimbat imediat, după ce am citit mai multe despre o altă metodă, mai netradiţională, de introducere a alimentelor solide, Baby-led weaning sau BLW, adică auto-diversificare prin care cel mic se hrăneşte (aşa cum poate) singur (mulţumesc Lixa pentru iniţiere). Cumva mi se pare mai potrivită, mai logică, mai relaxată aceasta metodă atât pentru copil, cât şi pentru noi. Aşa că laptele rămâne în continuare principala sursă de nutrienţi, iar legumele, fructele şi alte alimente sunt "unelte" de descoperire şi joacă. Dar mai revin eu cu "amănunte", când căpătăm mai multă experienţă şi încredere.

Un alt lucru, dătător de emoţii, este "mişunatul" prin casă. Nu, n-a început Luca să meargă, aşa dintr-o dată, dar duse sunt zilele când îl puneam într-un loc şi nu se mişca de acolo, deşi ar fi vrut el. De-a lungul ultimelor câtorva luni am văzut clare semne că vrea mult să se mişte şi să-l observ cât de mult efort depune pentru asta. Uneori era frustrat că nu reuşea, alteori se citea o exaltare pe chipul lui, chiar şi ea o mişcare neînsemnată pentru noi, cei mai mari, care ne mişcăm în voie. Dar schimbarea a venit când a reuşit să se întoarcă de pe spate pe burtă, tot repetând asta până obosea sau se plictisea, iar peste o săptămână şi invers, de pe burtă pe spate. Într-o zi l-am găsit băgat sub canapea, de ne-am întrebat cum ajunsese acolo, de-a rostogolul şi un pic târându-se (deocamdată, înapoi). Aşa că de atunci, e vesel pe aici, cum îl pui jos, hop şi se întoarce, sau acum are preferinţe şi la somn, să doarmă pe o parte sau pe burtă, ocazional şi întors în pătuţ la 180°. Urmărindu-l atent, realizezi şi tu, ca om mare, ce înseamnă, ce muşchi şi părţi ale corpului foloseşi, involuntar mai mult, ca să faci asta. Simt, simt cum se apropie momentul când o să înceapă expediţiile de-a buşilea prin casă şi abia-l aştept, chiar dacă implică ceva mai multă grijă şi atenţie din partea noastră :)


Luna asta fost plină şi de prieteni şi oameni dragi, iar alături de ei şi multe momente frumoase. Chiar dacă am stat pe loc, ocupaţi cu treburile obişnuite, serviciu şi cele de acasă, am simţit-o ca pe o vacanţă, cu ieşiri la iarbă verde, o escapadă de câteva ore la mare (prima dată pentru pitic), o bălăceală într-un lac cu apă mai călduţă decât la mare, seri lungi şi călduţe de iulie. Pe ici, colo, s-au strecurat nişte plânsete de-ale lui Luca, mici supărări de-ale noastre, dar aşa-i normal, un echilibru sănătos.


Iar desertul de luna asta a fost o tartă rustică, cu umplutură simplă de caise. Simplă şi delicioasă. Deocamdată vă arăt doar atât şi revin mai încolo cu reţeta pe îndelete :)

Lună de lună, cu Luca

1 lună	2 luni	3 luni	4 luni
5 luni	6 luni	7 luni