Lună de lună

6 feb. 2014

Am două vești, una mai bună și alta mai puțin bună. Prima este că m-am decis să continui proiectul meu de suflet, lună de lună cu Luca, iar vestea mai puțin bună este că am hotărât să o fac în afara blogului...

Acum un an, când piticul era un pic mai mare decât un bob de mac, eu mi-am propus să pornesc un proiect fotografic, un ritual - în fiecare lună să-i fac câte o fotografie în același loc, ca să-i documentez creșterea. Am adăugat lângă aceste fotografii câteva cuvinte despre ce descoperiri și năzbâtii a făcut el în acea lună, le-am îndulcit pe toate cu un desert și așa au apărut pe blog poveștile una câte una. Unele au fost mai lungi și mai pline, altele mai scurte, dar fiecare a fost o experiență deosebită și o amintire pentru viitor. Mă uit acum în urmă și mă bucur că am găsit timp, am făcut o pauză în neopritele treburi zilnice și am scris, am ales fotografii și le-am aranjat în colaje. Incredibil cum crește și se transformă un bebeluș, nu? :)

”Luca mic, bob mic,
a crescut cât un voinic!”


Am făcut multe fotografii, pentru că am fost și voi rămâne o dependentă de vizual. Din ele atunci am ales câte una doar, dar de fapt sunt mult mai multe. Așa că am făcut două filmulețe cu toate ”dublele”, un fel de time-lapse. Al doilea cuprinde doar primele 7 luni ale piticului, pentru că de atunci a devenit o mogâldeață mișunătoare și n-a mai fost posibil să-l țin într-un loc :)





Totuși îmi aduc aminte de momente de frustrare, nu reușeam să găsesc un echilbru între bucuria simplă de a avea și a crește un copil și dorința de a documenta totul, ori prin fotografie, ori prin scris. Am vrut de câteva ori să mă opresc, zicându-mi că nu trebuie să fac acest proiect din obligație, ci din plăcere, așa cum am avut și ideea la început. Unele dintre 5 ale lunii le-am simțit însă un pic având un program impus: dimineața repede să fac desertul, apoi să-l prind pe Luca într-o dispoziție bună de pozat, să-mi adun gândurile, să aleg și să editez fotografiile și să găsesc timp să scriu aici. Toate astea găsindu-și cumva loc și printre celelalte lucruri ale zilei. La început, în primele luni, a fost mult mai simplu, bebelușii mici îți oferă mult timp pentru a face diverse lucruri. Dar mai târziu, când nu mai reușeam să le fac pe toate, am simțit un pic de dezamăgire. Apoi mi-a trecut, am scris iar și am mai copt o tartă.

De ce mă opresc cu scrisul și pe blog? Acum, când cel mic face și mai multe năzbâtii, sunt primii pași, primele silabe și cuvinte, primele trăsături de personalitate. Parcă sunt și mai multe de povestit ca în primul an. Un motiv este tocmai acesta, sa le las să vină în ritmul lor, eu să le primesc și să mă bucur de ele. Altul, poate mai realist, este lipsa de timp pentru a bibili poveștile așa cum îmi place mie. Dar o să încerc să mă țin de ritualul fotografiilor, pe care am să le adun în timp, iar din când în când o să mai coc și o tartă și poate voi reveni cu câte un rezumat când îmi va fi dor :). Poveștile scrise aici deja au luat drumul unei cărți (poate știți platforma Blurb, întâmplător mi-am amintit că am scris chiar pe blog) pe care am gândit-o ca un cadou de primul anișor, dar e încă ”in progress”.

Așa cum m-am inspirat și eu de la alți părinți, m-aș bucura că poate v-am inspirat și pe voi să porniți un ritual, un proiect, un jurnal, în care să adunați gândurile, amintirile, momentele prin care treceți, voi, copiii voștri, casa, grădina, orașul, etc. O zi cu spor și un miau din ”spatele cortinei”! :)

6 comentarii:

  1. E cel mai adorabil si frumos copil! Ador filmele facute, Vica! E atat de scump...
    Si da, ce rapid cresc bebelusii, acum abia se pot rostogoli, iar maine se pot ridica in picioare. :-D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumim, Raluca! Așa-i, cresc repede, chiar azi dimineața l-am ochit stând în două picioare, nesprijinindu-se de nimic :)

      Ștergere
  2. Draga Vica, este foarte faina poza/pozele cu frumosul Luca si pisica.Mi se pare corect, ca pisica sa-i cedeze locul:))Chiar daca nu-l vom mai vedea luna de luna pe Luca, cu siguranta din cand in cand o sa mai aduci "la lumina" cate un crampei din viata voastra.Va doresc toate cele bune, Dumnezeu sa va ocroteasca pe toti si sa va bucurati de darul minunat ,care este viata.

    M-am gandit sa-ti trimit cate cuvinte intelepte rostite candva de un mare Sfant.

    Cu drag,Angela

    “Bea apă din izvorul de unde beau caii. Calul dintr-o apă rea nu va bea niciodată.
    Așterne-ți acolo unde își face culcuș pisica.
    Mănâncă fructul care a fost atins de un vierme.
    Culege cu îndrazneală ciuperca pe care stau gâzele.
    Sădește pomul acolo unde sapă cârtița. Casa clădește-o pe locul unde se încalzește șarpele.
    Fântâna sap-o acolo unde se adăpostesc păsările pe arșiță.
    Culcă-te și trezește-te odată cu păsările – vei culege toate grăunțele de aur ale zilei.
    Mănâncă mult verde – vei avea picioare puternice și inimă rezistentă, precum viețuitoarele codrului.
    Inoată des – și te vei simți pe pământ precum peștele în apă.
    Privește cât mai des cerul – și vor deveni gândurile tale ușoare și limpezi.
    Taci mult, vorbește puțin – și în sufletul tău va poposi tăcerea, iar duhul îți va fi liniștit și plin de pace”. - Sfântul Serafim de Sarov

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragă Angela, cuvintele tale mă bucură și încălzesc de fiecare dată, îți mulțumesc frumos. Sigur o să mai revin cu câte vreo șotie de-a piticului, nu cred că am să rezist, doar că nu așa ”programat” :)

      Ștergere
  3. Sa va bucurati de piticul vostru care este tare tare dulce ! Nu stiu de unde reusesti sa faci rost de timp ca sa le faci pe toate ( pitic, blog, retete ... ) :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumim frumos, Gia! Cât despre timp, să știi că întrebare asta mi-o pun și eu, dar doar atunci când reușesc să fac câteva lucruri din cele pe care mi le-am propus pentru o zi. În rest, ca orice om normal, sau mai bine zis ca orice mămică, am multe zile în care timpul fuge pe tot felul de activități, iar la final de zi mă mai apucă uneori și câte o stare de descurajare. Dar îmi încarc bateriile cu năzbâtiile celui mic și-mi trece :)

      Ștergere