Cu riscul de a face să vă opriți din citit chiar după punctul de încheiere al frazei, să închideți pagina și să nu mai reveniți pe blog, căci am să fiu sinceră de la început: bezelele nu sunt (n-au fost deocamdată) preferatele mele în meterie de deserturi. Punct. Cu mici excepții, o Pavlova cu fructe, un tort cu blat de bezea sau un meringue crocant în exterior și moale pe interior. Din acestea toate am mâncat o singură dată și da, mi-au plăcut, pentru că sigur erau făcute excepțional. În rest, bezelele uscate nu prea se împacă cu gustul meu. Cum am ajuns atunci să fac o tartă cu bezea și coacăze?

Recunosc că fructele astea mici, roșii și acrișoare sunt de vină. De vină că le-am descoperit în grădina părinților cum aproape că sufocau planta de atâta belșug. Și m-am tot gândit ce desert aș putea să fac din ele, având în vedere că mă bazez doar pe câteva ingrediente. Un desert special pentru părinții mei și grădina lor frumoasă, pe care o lucrează cu spor și drag, dar și cu multă trudă. Iar pentru asta le foarte mulțumesc, căci beneficiem și noi, urmașii, din asta.

Am căutat apoi rețete, am selectat câteva, bazându-mă pe ingredientele de care pot face rost aici la țară, și într-un final am ales un rezultat. Bezea. Pfiu. Bezeau din ce înțeleg eu este pură chimie: trebuie să bați bine albușurile, la nu-știu-ce-temperatură potrivită, cu nu-știu-ce-cantitate de zahăr, nu-știu-cât timp, în nu-știu-ce mod. M-a luat cu emoții doar gândul de a o face, căci nu am mai făcut până acum și știu că aparent e simplu, dar poate fi și complicat. Apoi m-a luat cu dublu-emoții, căci m-am gândit să înlocuiesc zahărul cu miere.


Baza mi-am pus-o într-o rețetă cu imagini superbe (cam da, bezeau asta arată foarte bine în fotografii...), dar am modificat-o pe parcurs, căci am modificat un pic ingredientele, cantitățile și modul de preparare. Când m-am hotărât să o fac, mama mi-a cules din grădină un bol mare cu coacăze, din acestea pentru tartă am folosit doar o cană, din restul urmează am făcut un crumble.


Ingrediente aluat:

• 1 1/2 c făină
• 1/2 c fulgi de ovăz (opțional)
• 110 gr unt moale, tăiat cuburi
• 2 gălbenușuri
• 1 lg praf de copt
• praf de sare

Ingrediente bezea cu fructe:

• 2 albușuri
• 100 gr miere fluidă
• praf de sare
• 1 c boabe de coacăze

Pentru aluat se amestecă într-un bol făina, cerealele, praful de copt și sarea. Se încorporează apoi untul, mierea și gălbenușurile de ou. Se frământă bine și rapid cu degetele până se leagă totul. Aluatul va ieși destul de moale și lipicios (din cauza mierii, dar și a topirii untului), însă pentru a lucra cu el, acesta trebuie ținut la frigider (făcut bulgăre, învelit într-o folie de plastic) în jur de 30 min - 1 oră.

Se preîncălzește cuptorul la 160° C, o formă de tartă se unge cu unt. Aluatul răcit se întinde într-o foaie, cu care se îmbracă apoi tava. Din cauza mierii și a fulgilor de ovăz, mi s-a părut un pic mai greu de manevrat, așa că am presurat făină mai multă în timpul întinderii.

Se coace orb în jur de 25 minute, apoi se scoate și se lasă să se răcească încă vreo 10 minute. Temperatura cuptorului se mărește la 200° C, între timp se pregătește umplutura de bezea.

Bezeaua am făcut-o după metoda elvețiană, la bain-marie. Se pune pe foc un vas cu apă. Albușurile se bat împreună cu mierea și praful de sare, într-un vas termorezistent. Când apa începe să fiarbă, se micșorează focul și se pune deasupra vasul cu amestecul de albușuri și miere, amestecând în continuu cu telul de mână, în jur de 10-12 minute (sau până când compoziția atinge temperatura de 160° C, măsurată cu un termoetru special). Se transferă apoi compoziția într-un alt vas, mai înalt și se bate spumă cu un tel electric până aceasta devine pufoasă și stă ferm. Mie sincer mi-a fost teamă de acest punct final, că nu va avea fermitate. Dar după vreo 10 - 15 minute, bezeaua a căpătat volum și s-a întărit.

Se încorporează apoi ușor boabele de coacăze în bezea și se toarnă compoziția peste aluatul copt și răcit. Se pune la cuptor în jur de 15 - 18 min, până bezeau începe să se coloreze în arămiu.

Din cauza metodei de mai sus a preparării bezelei (alta nu am găsit pentru a folosi miere în loc de zahăr), aceasta nu a ieșit cu exterior crocant și interior moale și gumat, ci mai mult cu o consistență cremoasă.


Părinților le-a plăcut, mie mi-a plăcut, piticul a ales să mănânce doar crusta crocantă, și asta e tot ce contează. Am spus la început că bezeaua nu este pe lista mea de deserturi preferate, nici de făcut, nici de mâncat, poate pentru că o asociez cu frișca sau cremele foarte fine, spumele aerate. Tot mai mult îmi plac cele mai consistente. Poate nu mi-am cizelat încă gustul pentru deserturi prea fine, elegante și delicate. Iar la asta cred și sper că am să mai lucrez, am în gând de ceva timp o Pavlova... cartea despre care am scris aici conține câteva rețete și imagini la care mă uit cu un ochi lung de multă vreme...