Grădina din balcon, la început de vară

13 iul. 2014

Chiar dacă zilele acestea le petrecem pe lângă o altă grădină, mult mai mare, cu felurite fructe și legume, plante și flori crescute de părinții mei, nu pot să nu-i duc dorul grădinei din balconul din Antwerpen. V-am arătat-o aici, când erau plantele încă pui și boboci, dar între timp aceștia au crescut, au înflorit și au umplut balconul de verde și proaspăt.


Trandafirul în ghiveci, un New Dawn, a făcut anul aceste mulți boboci, în jur de 40 am numărat, care au înflorit frumos și parfumat (anul trecut a avut doar 3 flori). Pe la începutul lui mai a fost atacat, în special bobocii și lăstarii noi, de niște purici mici și verzi. Am aflat că se numesc afide, și de hac le poți veni cu un produs chimic (nu și opțiunea mea) sau prin alte metode, ulei de neem, buburuze sau usturoi pisat. Cât a fost mama în vizită pe la noi, a spălat bobocii și ia curățat cu o soluție de apă și săpun. A funcționat temporar, apoi au revenit, dar nu după mult timp cumva au dispărut. Poate deja erau florile pe trecute și nu mai aveau din ce se hrăni. O să mai vedem la anul. Totuși mi s-a părut că perioada de înflorire a fost scurtă și florile durau doar câteva zile, credeam că ține toată vara. O fi de la faptul că sunt în ghiveci și nu în pământ, voi ce știți? Oricum a fost o splendoare, iată câteva imagini în detaliu.


Încet, încet, cu multă apă și nițel soare, au crescut și înflorit și celelate plante și flori. Lavanda, caprifoiul, mușcatele. Panseluțele după ce au înflorit frumos au fost atacate însă de un mucegai alb. N-am găsit soluție să scap de el, așa că am tuns și planta bolnavă. Plantele parfumate, de câmp cum mi-a plăcut mie să le numesc, au umplut ghiveciul în care am plantat caprifoiul și clematis-ul. Și acestea două au crescut și s-au întins pe un suport de fire pe care le-am prins de zid (la fel și trandafirul cățărător), iar apoi bobocii au înflorit. Ipomea și nasturtium-ul au crescut frumos și le-am ajutat (ipomea doar) să se întindă de-a lungul balustradei. Nu le-am văzut în floare pe câteva din ele înainte de plecare, dar le-am lăsat pe mâini bune și bărbătești, așa că sper să le găsesc în floare la întoarcerea acasă. La fel și florile-soarelui, deși în călătoria curentă am văzut deja câmpuri întregi, galbene și aurii.


Mâini bune și grijulii a avut și Raluca, le-a udat și dezmierdat câteva zile și tot de la ea am primit câteva fotografii cu macii urbani, oh, macii mei dragi...


Cât despre ”grădina de zarzavaturi”, eh, aici trebuie să capăt mai multă experiență. Plantele aromatice au fost atacate de aceleași afide, dar le-am salvat culegându-le pe toate și uscându-le. În locul lor (după ce am făcut pământului din ghiveci un duș cu apă clocotită, cum mi-a spus mama), am plantat altele care au crescut parcă și mai bine. Am folosit busuioc într-o rețetă de paste, iar din mentă și verbenă mi-am mai făcut ceai. Salata și rucola au crescut frumos, dar din prea mult entuziasm de a le consuma, le-am lăsat prea mult să crească până au cam îmbătrânit. Dar nu-i bai, înainte de plecare am cules toată rucola și am folosit-o în sandvișurile pentru drum. Gustoasă și mult mai aromată decât cea din comerț. Ridichiile în shimb m-au păcălit. Au crescut frunzele mari și verzi, dar rădăcinile n-au poftit a se umfla, așa că am avut niște ridichi la cură de slăbire. Abia după ce am aruncat frunzele am aflat că se pot folosi și acestea în salată... Mazărea am lăsat-o să se urce și ea pe tijele balustradei. Prea multe flori și păstăi însă nu a făcut.


Dar celor doua plante de roșii parcă le-a priit pe balcon, ca și celor de anul trecut. Am plantat anul acesta unele cherry și altele portocalii. După ce au crescut și s-au înălțat, încât au început să țină și de umbră în casă, au înflorit și au au apărut și roșiile. Încă sunt verzi, dar poate curând vor fi bune de o salată, căci Raluca a fost drăguță să-mi dea vestea primei roșiuțe. :)


Să nu pară însă că-i ca la muzeu la noi pe balcon, iată și câteva imagini cu ceva activitate. Mai o pizza făcută în casă (cu rucola din grădină, bineînțeles), mai o bălăceală în zile cu soare, mai niște baloane de săpun, mai un ceai și o poveste la ceas de seară... cu țânțarii gălăgioși în jurul nostru, căci sunt mulți și obraznici.


Dar vai, cum era să uit de șoricel... da, da, am avut și un șoarece pe balcon. Grădină în toată regula, ca la țară. Cum și de unde a apărut chiar în balconul nostru, la ultimul etaj, nu știm. Cert e că m-am trezit cu el într-o zi acolo, era mic și cam speriat. Dar mai speriată eram eu, încât nu am ieșit pe balcon două zile. Bine că plouase și nu era nevoie să ud plantele. Dar am reușit să-l prindem cu o capcană inofensivă și să-l ducem într-un parc.

Acestea fiind zise, duminică faină vă urez!

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu