Bradul de Crăciun și oamenii dragi din jurul lui

by - 12/21/2014

Foșnesc crengile brazilor zilele acestea de globuri, beteală și alte ornamente. Unii sunt înalți de ajung până-n tavan, alții sunt mici, cu rădăcinile ascunse într-un ghiveci. Naturali, artificiali, verzi și de toate culorile, cu miros de brad, cu miros de scorțișoară, opțiunile în ziua de azi sunt nemărginite. Recunosc că-mi plac ce-i naturali împodobiți de Crăciun, dar e cam trist să-i văd tăiați cu atâta lăcomie și pentru doar câteva zile din an. Îmi place să-i ochesc prin geamurile caselor, care parcă sunt mai frumoase ca niciodată acum învăluite de lumina caldă a ghirlandelor. Dar poate cel mai frumos lucru pe care îl face un brad de Crăciun împodobit este că adună oameni dragi în jurul lui.


De vreo 3 ani tot născocesc și meșteșugăresc câte un brad alternativ, căci încă n-avem curaj să luăm unul natural. M-am jucat cu hârtie la primii doi, iar anul trecut am găsit unul imprimat pe material. Pe acesta l-am ales să ne fie pom de Crăciun și anul acesta, l-am agățat deja pe perete și l-am împodobit discret cu câteva globuri și ornamente de lemn. Dar am mai făcut unul. Un brad care cuprinde oamenii dragi cu care ne-ar plăcea să petrecem împreună aceste zile și să fim mai aproape în general. Distanța însă este cea care ne desparte de unii, iar timpul, din păcate, ne desparte de alții, dar printr-o fotografie cu amintiri sunt prezenți aici și acum.

Am avut o idee acum câteva luni de a face o galerie mare de fotografii înrămate pe un perete din casă, am căutat rame prin magazinele de vechituri, am ales câteva fotografii pe care apoi le-am imprimat. Singura dilemă era cum să le agăț pe toate, fără să găuresc prea tare pereții. N-am găsit o soluție la vremea respectivă și am lăstat ”proiectul” să se mai ”coacă” în minte. Acum câteva zile însă, o muză m-a vizitat și am găsit rezolvarea acestei dileme. Dar poate cel mai fain este că m-am gândit să transform galeria dreptunghiulară într-o formă triunghiulară de brad, acum în perioada Crăciunului. Aș fi ales mult mai multe fotografii, dar ca să-i pun pe toți cei dragi pe un perete, mi-ar trebui unul muuult mai mare, așa că-i port cu drag pe pereții inimii, care sunt nemărginiți.

Mai jos sunt câțiva pași de tutorial, așa, poate mai inspiră și pe altcineva ideea acestui brad alternativ.

Cele necesare:
  • un perete gol
  • fotografii imprimate pe hârtie și/sau înrămate
  • pastă gumată de lipit (eu am folosit de acest fel)
  • un metru sau ceva de măsurat, creion
Observație: am ales să folosesc această pastă gumată de lipit, căci am vrut să evit să fixez ramele în cuie, pereții fiind mai solizi ar fi fost nevoie și de intervenția unei bormașini. M-am tot gândit la un sistem mai ușor și mai puțin păgubos, dar nu am găsit. Totuși această pastă e mai mult destinată pentru fixarea unor lucruri ușoare, cum ar fi afișe, hârtie, decorațiuni ușoare. Dacă rama este însă de dimensiune mică și cântârește până în vreo 250 de grame și este fixată în mai multe puncte folosind această pastă, are mai multe șanse să stea lipită. Altfel, poate să cadă și să se spargă. Din păcate, două dintre ramele din această galerie asta au pățit. Geamul s-a spart. Dar le-am fixat apoi așa, fiind mai ușoare fără sticlă și încă stau lipite de perete :) Pentru rame mai grele, sugerez totuși utilizarea cuielor sau a altor sisteme de fixare.


Suprafața pe care se vor lipi ramele ar trebui să fie cât mai netedă și curată.

Ca să-mi fie mai util și să vizualizez mai bine forma bradului, am făcut un test aranjându-le pe jos (puteam să aleg și suprafața unei mese, dar am bănuit că dimensiunea bradului va fi mai mare). Când le-am potrivit pe toate în forma dorită, am făcut o fotografie, pe care am folosit-o apoi drept model.

Am măsurat lungimea (care va fi înălțimea) și lățimea bradului și am însemnat apoi discret cu creionul unde va fi vârful bradului pe perete.

Pasta de lipit vine deja într-o formă pre-tăiată în mici bucăți, pe care apoi le-am modelat între degete, ca să formeze mici bile (la aceasta etapă e foarte asemănătoare cu gumă de mestecat :)). Le-am lipit apoi în 3-4 puncte pe spatele ramei foto.

Pornind cu vârful și având imaginea model la îndemână (pe telefon sau alt dispozitiv), am început să fixez ramele. Am avut grijă să le apăs cât mai bine, mișcându-le ușor stânga-dreapta câțiva milimetri, am considerat că așa se fixează cel mai bine. Cum am spus în nota de mai sus, din păcate unele au căzut, spărgându-se (de fapt am și vrut să renunț la idee când prima ramă fixată a căzut), dar am zis să mai încerc. Și m-am bucurat că nu am renunțat, căci în final rezultatul a ieșit așa...


Anul acesta avem doi brazi, amândoi alternativi, dar speciali fiecare în parte. Casa n-am decorat-o prea mult, pe ici colo câte un detaliu cu iz de Crăciun, o ghirlandă cu lumini, un glob de sticlă pictat manual, o felicitare frumoasă. Dar casa e plină, o simțim plină...


Voi ce brazi aveți, ați născocit, împodobit? Poate chiar aveți unii imaginari, dar plini de povești.

You May Also Like

6 commentarii

  1. Noi, dupa bradul de hartie de anul trecut, anul acesta am facut o coronita din crengi de brad (salvate de pe strada).
    Sper sa-mi vina o idee si pentru brad, caci avem o gramada de globulete care asteapta sa fie folosite :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei, Claudia, ce idee ai avut de brad? Sau v-ați mulțumit cu coronița? Noi încă nu i-am dat jos :)

      Ștergere
    2. Pe ultima suta de metri am vrut sa fac unul textil, dar nu m-a impresionat cum arata la proba. Pana la urma am decis sa punem ghirlanda de luminite in forma de triunghi isoscel avand ca varf chiar coronita de brad. Aranjamentul a fost foarte simplu, dar foarte cald. Mi-a placut, cred ca mai repet si la anul (sau mai bine zis, peste vreo 11 luni :))

      Ștergere
  2. Oh, ce frumos! Eu nu mi-am facut curaj sa decorez anul asta, caci oricum sunt pe drum, dar e minunat sa il vad pe al tau!
    Cat despre brazii naturali, tata are prieteni care cresc brazi pentru Craciun. Oamenii ii cresc cu drag tot anul si ii taie ca sa aduca un pic de bucurie in case. E drept ca au fost demonizati in presa si peste tot, dar nu stiu daca tocmai ei sunt cei mai mari dusmani ai spiritului Craciunului. Ma gandesc ca poate daca ai sta la palavre cu un nene d`asta poate ti-ar fi mai usor sa iti cumperi brad (desi la cat de frumosi sunt ai tai nu prea e nevoie :D ). In Okinawa nici eu nu imi cumpar, pentru ca, desi mi-s dragi brazii naturali, astia de aici stiu ca sunt adusi de foarte departe si, chiar de as trece peste asta, mi se pare ca din cauza climei nu as avea parte de mirosul ala de brad de acasa.

    RăspundețiȘtergere
  3. Original ca intotdeauna,draga Vica, este fascinant si pe mine ma inspira coltisorul vostru de rai, asa si trebuie sa fie familia, o mica biserica, pe mine ma inspira intotdeauna, si imi da o stare de bine tot ce scrii si postezi aici.Iti doresc tie, frumosului Luca si intregii tale familii, un An Nou cu multa sanatate si multa, multe bucurii si multa inspiratie.

    Cu drag,Angela

    La multi Ani!

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte originala ideea cu bradul facut din rame. Si eu ma gandesc de ceva vreme la solutii pentru un perete plin de poze, care sa nu implice cuie si gauri. Ma bucur sa aflu ca guma de lipit e o optiune, desi e riscanta intr-adevar in cazul ramelor de lemn. Cred ca o vatianta ar fi sa "inseli" ochiul cumparand diverse autocolante care imita lemnul si facand niste rame din carton și autocolant. Ma gandesc ca au sanse mai mari sa stea. FelIcitari pentru blog, este atat de..Zen! :)

    RăspundețiȘtergere