Duminicile din ultimele săptămâni au fost dulci. Într-una de la începutul lui ianuarie au fost un tort aniversar și o tartă cu căpșuni făcută la insistențele copilului cu plete aurii și împărțite în felii subțiri cât să ajungă pentru toți prietenii și camarazii lui de joacă. Peste o săptămână am făcut tortul de morcovi pentru a-l duce în dar unei prietene de ziua ei. Într-alta a fost o tartă simplă cu brânză, după ce mijlocul lui ianuarie ne-a adus în brațe și în inimi încă o minune mică de om. Următoarea duminică am repetat-o, căci gustul ei nu-l mai încercasem de ceva ani. Apoi, în duminica începutului de februarie am făcut și savurat dintr-un desert ușor și delicat. Azi am lăsat bucătăria în pace, copilu' cel cu plete aurii se zbenguie pe afară cu tata, copila mică e ghemuită la mine pe piept și cât doarme ea o să scriu mai jos despre acest tort bavarois cu mango și aromat cu nucă de cocos.

Poate deja sunt luată la bănuieli că de unde mai am timp și de bucătăreli, creativități și postări pe blog, acum cu doi copii în preajmă. Așa e, timpul simt că se contractă și mai mult acum, mâinile, inima și mintea îmi sunt mai pline ca oricând, dar totuși mai fur o bucățică de timp și pentru ale mele. Cât mai pot și mă lasă mogâldețele o să mă mai ocup și de colțișorul ăsta al meu, să nu se pună praful chiar de tot peste el. Asta-mi aduce bucurie, iar dacă asta vă aduce și vouă un zâmbet pe chip, mă bucur și mai tare.


Îmi plac duminicile când ne vizitează prieteni dragi. Sau noi pe ei. Și-mi place să-i aștept cu ceva bun pe masă. Uneori reușesc, alteori nu, uneori facem ceva împreună, alteori despletim povești la un pahar de vin sau o cană de ceai și o felie de tartă. Acum a fost un pic special, un tort și câteva bezele cu iz de sărbătoare. Am sărbătorit bucuria minunei mici care a venit în familia noastră de câteva săptămâni, 33-ul care mi-a bătut la ușă de curând, vestea lor minunată care ne-a luminat ziua și simplul fapt că ne avem unii pe alții aproape.


Tortul acesta l-am ochit încă de prin decembrie în paginile unei reviste. Mi s-a părut minunat și interesant de făcut, mai ales că eu la deserturi sofisticate nu prea mă pricep și nici nu necesită coacere. A scăpat însă de a fi făcut nici de ziua lui Ionuț (l-am surprins cu un tort simplu cu muuuultă frișcă), nici de Crăciun (cuptorul a fost ocupat cu alte dulciuri), nici de Revelion (aveam destule rămase de la Crăciun), nici de ziua Lucacinului (după cum ziceam, a insistat - vreau, vreau, vreaaaaau! - să-i fac o tartă cu căpșuni, chiar dacă i-am explicat că nu e sezonul lor, dar ce să-i faci, așa-s sărbătoriții ăștia de iarnă ce visează la fructe de vară, îl înțeleg), Zmeurica și ea copil de ianuarie, anul acesta de ziua ei n-a servit tort, doar o porție delicioasă de colostru. Așa că mai rămăsese pe listă o ocazie la început de februarie. De data asta n-a mai scăpat. A meritat chiar așteptarea și nici nu a fost chiar așa complicat de făcut. Poate voi vă mobilizați mai repede însă... :)

Ingrediente:

• 50 gr unt topit
• 150 gr biscuiți cu nucă de cocos *
• 1 lg agar-agar (sau 4 foi de gelatină) **
• 300 ml lapte
• 1 păstaie de vanilie
• 5 gălbenușuri de ou (cele 5 albușuri rămase pot fi folosite la o porție bună de bezele)
• 70 gr zahăr brun
• 450 ml frișcă lichidă
• 1-2 mango

Delicat, cremos, nu foarte dulce, cu un blat crocant și îmbogățit cu dulcele-acrișor al fructelor, acest bavarois deja știu că o să-și mai găsească ocazia de a fi făcut la noi în casă. Poate și la voi. Imaginați-vă doar combinația dintre un blat de biscuiți cu alune, fina cremă bavareză și un strat îmbelșugat de fructe de vară - căpșuni, zmeură, mure, coacăză... Vai, vai, vai!