Tort Bavarois cu mango și nucă de cocos

14 feb. 2016

Duminicile din ultimele săptămâni au fost dulci. Într-una de la începutul lui ianuarie au fost un tort aniversar și o tartă cu căpșuni făcută la insistențele copilului cu plete aurii și împărțite în felii subțiri cât să ajungă pentru toți prietenii și camarazii lui de joacă. Peste o săptămână am făcut tortul de morcovi pentru a-l duce în dar unei prietene de ziua ei. Într-alta a fost o tartă simplă cu brânză, după ce mijlocul lui ianuarie ne-a adus în brațe și în inimi încă o minune mică de om. Următoarea duminică am repetat-o, căci gustul ei nu-l mai încercasem de ceva ani. Apoi, în duminica începutului de februarie am făcut și savurat dintr-un desert ușor și delicat. Azi am lăsat bucătăria în pace, copilu' cel cu plete aurii se zbenguie pe afară cu tata, copila mică e ghemuită la mine pe piept și cât doarme ea o să scriu mai jos despre acest tort bavarois cu mango și aromat cu nucă de cocos.


Poate deja sunt luată la bănuieli că de unde mai am timp și de bucătăreli, creativități și postări pe blog, acum cu doi copii în preajmă. Așa e, timpul simt că se contractă și mai mult acum, mâinile, inima și mintea îmi sunt mai pline ca oricând, dar totuși mai fur o bucățică de timp și pentru ale mele. Cât mai pot și mă lasă mogâldețele o să mă mai ocup și de colțișorul ăsta al meu, să nu se pună praful chiar de tot peste el. Asta-mi aduce bucurie, iar dacă asta vă aduce și vouă un zâmbet pe chip, mă bucur și mai tare.


Îmi plac duminicile când ne vizitează prieteni dragi. Sau noi pe ei. Și-mi place să-i aștept cu ceva bun pe masă. Uneori reușesc, alteori nu, uneori facem ceva împreună, alteori despletim povești la un pahar de vin sau o cană de ceai și o felie de tartă. Acum a fost un pic special, un tort și câteva bezele cu iz de sărbătoare. Am sărbătorit bucuria minunei mici care a venit în familia noastră de câteva săptămâni, 33-ul care mi-a bătut la ușă de curând, vestea lor minunată care ne-a luminat ziua și simplul fapt că ne avem unii pe alții aproape.


Tortul acesta l-am ochit încă de prin decembrie în paginile unei reviste. Mi s-a părut minunat și interesant de făcut, mai ales că eu la deserturi sofisticate nu prea mă pricep și nici nu necesită coacere. A scăpat însă de a fi făcut nici de ziua lui Ionuț (l-am surprins cu un tort simplu cu muuuultă frișcă), nici de Crăciun (cuptorul a fost ocupat cu alte dulciuri), nici de Revelion (aveam destule rămase de la Crăciun), nici de ziua Lucacinului (după cum ziceam, a insistat - vreau, vreau, vreaaaaau! - să-i fac o tartă cu căpșuni, chiar dacă i-am explicat că nu e sezonul lor, dar ce să-i faci, așa-s sărbătoriții ăștia de iarnă ce visează la fructe de vară, îl înțeleg), Zmeurica și ea copil de ianuarie, anul acesta de ziua ei n-a servit tort, doar o porție delicioasă de colostru. Așa că mai rămăsese pe listă o ocazie la început de februarie. De data asta n-a mai scăpat. A meritat chiar așteptarea și nici nu a fost chiar așa complicat de făcut. Poate voi vă mobilizați mai repede însă... :)

Ingrediente:
  • 50 gr unt topit
  • 150 gr biscuiți cu nucă de cocos *
  • 1 lg agar-agar (sau 4 foi de gelatină) **
  • 300 ml lapte
  • 1 păstaie de vanilie
  • 5 gălbenușuri de ou (cele 5 albușuri rămase pot fi folosite la o porție bună de bezele)
  • 70 gr zahăr brun
  • 450 ml frișcă lichidă
  • 1-2 mango
* se întâmplă că eu am găsit biscuiți cu nucă de cocos, dar aș fi putut foarte ușor folosi în amestecul pentru blat biscuiți simpli - petit beurre și câteva lingurile de fulgi de nucă de cocos.

O formă de copt cu pereți detașabili se îmbracă în hârtie de copt.

** Foile de gelatină se pun la înmuiat într-un vas cu apă rece.

Biscuiții se sfarămă foarte bine cu un făcăleţ sau mixerul electric. Se adaugă mai apoi untul topit şi se încorporează bine în biscuite. Se toarnă în forma de copt şi se apasă bine cu degetele, pentru a obţine un strat dens şi uniform de blat. Se pune la frigider pentru vreo 30 minute sau până se pregătește compoziția cremei.

Pentru că am preferat și eram curioasă cum se folosește, am ales în loc de gelatină pudră de Agar/agar-agar (varianta vegetală a gelatinei). Sunt multe informații despre agar-agar și mai ales cum să converteși cantitatea de gelatină cerută de o rețetă în agar-agar, proprietatea de gelificare diferă, așa că recomand mai întâi un pic de documentare, puteți citi câteva informații aici sau aici.

Într-un vas se amestecă pudra de agar-agar în laptele rece. Se pune vasul la foc mic spre mediu și se lasă până spre punctul de fierbere, amestecând îm mod constant cu un tel. Păstaia de vanilie se taie longitudinal în două și se scoate miezul cu ajutorul unui vârf de cuțit. Se pune și acesta (inclusiv păstaia) în laptele de pe foc.

** Dacă se folosesc foi de gelatină, după ce laptele s-a încălzit pe foc, se scot din apă și se storc bine și se adaugă în vas amestecând până se omogenizează în lapte.

Gălbenușurile se bat bine cu zahărul până acesta se topește și compoziția devine spumoasă.

Când laptele a ajuns la punctul de fierbere, se ia de pe foc (focul micșorându-se), se scoate păstaia de vanilie și încet, încet se toarnă mixul de gălbenușuri și zahăr, amestecând în mod constant. Se pune iar pe foc (mic) și se amestecă în continuu cu telul sau o lingură până compoziția capătă consistența unei creme mai groase/pudding. Se ia de pe foc și se lasă să se răcească.

Într-un alt vas se bate frișca lichidă până se îngroașă. Când compoziția de mai sus s-a răcit (sau cel puțin nu mai e fierbinte) se încorporează în ea frișca bătută, până amestecul devine cremos și omogen, fără a insista însă prea tare.

Se toarnă peste blatul de biscuite și se dă la frigider pentru minim 4-6 ore sau chiar peste noapte.

Înainte de a fi servit, se ornează tortul cu miezul de pulpă de mango tăiat cubulețe (inspirație aici).


Delicat, cremos, nu foarte dulce, cu un blat crocant și îmbogățit cu dulcele-acrișor al fructelor, acest bavarois deja știu că o să-și mai găsească ocazia de a fi făcut la noi în casă. Poate și la voi. Imaginați-vă doar combinația dintre un blat de biscuiți cu alune, fina cremă bavareză și un strat îmbelșugat de fructe de vară - căpșuni, zmeură, mure, coacăză... Vai, vai, vai!

3 comentarii:

  1. Vai, vai, vai zic si eu, caci de cand vazusem poza pe IG poftesc la tortul asta!
    N-am facut niciodata crema in care sa folosesc gelatina, ma cam sperie, nu stiu de ce, dar iaca reteta asta am s-o pun in practica in weekend, sa trec si peste teama asta odata si odata.
    Una peste alta, ma bucur tare mult de acest februarie al tau, e plin de magie si iubire, iar asta il face si pe-al meu mai linistit si mai suportabil.

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga Vica, esti un exemplu de perseverenta si pasiune pentru mine!:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Vai arata de vis! M as inspira s afac o reteta vegana, ca tare bien mai arata! Frumos februarie, sa profiti din plin de el <3

    RăspundețiȘtergere