După cum zis în prima parte a acestui jurnal de grădină din balcon, următoarea parte e să povestesc despre primele semne de primăvară din grădină. Așa că am dat pe repede înainte și am ajuns în luna lui aprilie a acestui an, când deja era clar, primăvara nu avea cum să dea înapoi, era aici să stea cu noi, iar odată cu ea și tot verdele ăsta crud și fain, care pentru mine cel puțin, înseamnă mult, e optimist și care te trezește din starea aia de hibernare în care te-au ținut captive lunile de iarnă. Hai să vă arăt ce și cum!

Cum a dat un pic căldura, cum au început și plantele din grădina noastră să se trezească la viață. Aproape în fiecare ghiveci a început să înmurgurească sau să răsară câte ceva. Cei doi brazi pitici salvați de pe stradă au dat muguri noi, lângă ei în lada de lemn plantele aromatice - tarhonul, salvia, cimbrul, oregano și alte câteva - au înverzit și ele. De când am făcut această ladă de ierburi acum câțiva ani și am pus multe acolo la un loc, am observat că plantele din ea o duc mult mai bine decât atunci când erau în ghivece separate. E adevărat că tarhonul a făcut rădăcini și a împânzit cu ele fundul lăzii, totuși nu este așa de ”invaziv” ca menta, pe care o cresc separat în ghivece.

Am scris și-n postarea precedentă despre cum procedez eu cu menta la îneput de primăvară, dar o să detaliez aici. Dacă e deja crescută și are tulpini, menta se poate propaga tăind din lăstari care odată puși într-un borcan cu apă vor da rădăcini, deci mai multe plante. Eu însă de câțiva ani, după ce trece iarna, dar treaba asta poate fi făcută și din toamnă, scot o întreagă plantă dintr-un ghiveci (unde rădăcinile au umplut și s-au rotit săracele în cerc de-a lungul anului trecut și nu mai au nici loc, nici prea multă putere să crească așa sufocându-se) și tai bucăți din ele, acolo unde pare să dea lăstari noi. Cam 5-10 cm așa, cât să încapă în ghivece noi în care le preplantez. În felul acesta am mai multe plante, neînghesuite și care dau o roadă mai bogată de frunze, numai bune pentru limonadele din lunile de vară ce vin. Odată însă ce planta începe să dea semne de înflorire (din care se fac apoi fructe și/sau semințe), adică semn că a ajuns la maturitate pe sezonul acesta, încerc să le tai vârfurile. La fel procedez și cu alte plante, dacă vreau să mai dea ceva roade. De exemplu cu plantele cu flori - trandafir, mușcate, clematis - sau cele cu fructe - zmeur, mazăre - imediat după înflorire le tai florile scuturate sau ciorchinele. Într-un fel știu că păcălesc natura, dar simt că parcă trec prea repede unele plante în grădina din balcon.

În altă ladă de lemn, ridichile plantate abia acum o săptămână-două deja au ieșit. Ridichile cresc foarte repede, dacă le priesc condițiile. Cred că anul acesta am exagerat și am semănat ridichi într-o ladă mică cât pentru o grădină întreagă. Dar măcar vor face frunze pe care apoi le voi transforma în cel mai bun pesto, luați rețeta de aici.

Și căpșunelor anul acesta le-am oferit mai mult spațiu și.... atenție. Acum câțiva ani am cumpărat un pui care câțiva ani a crescut în același ghiveci. Doar că s-a înmulțit, a făcut alți pui și săraca plantă deja suferea de prea multă înghesuială. Așa că odată cu pregătirile am replantat-o în mai multe ghivece, i-am pus pământ nou, iar acum se vede că i-a priit schimbarea, căci par să o ducă bine.

Povestea trandafirului cățătător e un pic mai complicată. Acum un an, dacă nu doi, după o discuție cu mama - o iubitoare de trandafiri și flori în general, care mi-a spus că poate în grădina noastră din balcon i-ar merge mai bine unui trandafir care să înflorească vreme mai îndelungată. Cel pe care-l aveam, de un roz blând făcea flori dar într-adevăr le pierdea foarte repede, se scuturau în câteva zile și gata. Așa că am decis să fac o schimbare. Pe cel din balcon l-am replantat în grădina de sub un copac de pe stradă, poate poate o să-i fie mai bine acolo, căci în balcon deja cam suferea. Am avut ceva emoții, căci neavând cunoștințe în tăierea trandafirilor, i-am tăiat tulpinile prea de jos, așa că i-a luat ceva timp să dea tije noi, dar într-un final a prins curaj și a făcut unele. Iar pentru grădina din balcon, în special pentru celălalt perete am cumpărat altul. Doar că ceva nu a fost ok nici cu acesta. Părea că totul îi merge bine, i-am pus pământ nou, îngrășământ, dar tot nu părea că o duce bine. De crescut nu prea creștea, când au apărut niște frunze l-au atacat afidele și un mucegai... de boboci de flori nici nu mai zic. M-am gândit eu, soarta îmi dă peste nas, dacă nu m-am mulțumit cu trandafirul pe care-l aveam și am vrut altul... Așa că l-am lăsat în pace. Dar în primăvara asta am văzut că parcă parcă și-a revenit, a prins curaj și a mai crescut oleacă. Și chiar i-au dat și câțiva boboci. Așa că urmează să văd și cel culoare este, căci am și uitat ce am ales atunci în magazin.

Clematis-ul vișiniu a prins și el vlagă, câțiva lăstari noi au răsărit din rădăcină, altele au apărut de pe o tulpină pe care am lăsat-o mai lungă anul acesta și au început să se cațăre pe suportul de metal. Și odată cu primii lăstari au apărut și câțiva boboci, care în doar câteva săptămâni s-au transformat și-n primele flori. Cum am pomenit și mai sus, imediat după ce acestea s-au scuturat, le-am tăiat, iar apoi am văzut că au început să apară mai mulți boboci la alte încrăngături de pe tulpini. L-am mai ajutat și cu niscai îngrășământ.

Cum am văzut că trandafirul pare mai leneș să se cațăre, am zis că parcă aș mai pune și alt cățărător pe acel perete. Așa că am mai cumpărat un clematic, unul cu florile mici, rozalii și foarte parfumate și l-am plantat într-un ghiveci. Iar lângă el, în alt ghiveci mare iasomia stelară, galbenă și cu parfum de vanilie, pe care am cumpărat-o cu doar câteva zile înainte să se închidă toate magazinele, inclusiv cele de grădinărit, când am avut inspirația să mergem împreună cu o prietenă (pe care am cam molipsit-o cu microbul grădinăritului mi-a zis) la unul să luăm câteva plante. Printre ele un zmeur roșu și un afin.

Zmeurul l-am pus în ghiveciul unde aveam celălalt zmeur, galben ce anii trecuți ne-a dat și roade, dar anul acesta părea că e obosit. Mda, nu prea am avut grijă de nevoile plantelor din grădină în ultimii ani, am zis că merg ele de la sine. Dar fără de un pic de ajutor - aka pământ mai fertil și un pic de nutrienți - plantele din ghiveci încep să sufere. Am lăsat și câțiva pui din zmeurul galben, care însă anul acesta nu pare să aibă putere să facă și fructe. Dar măcar să avem câteva din cele roșii.

Afinul e și el nou în grădina noastră din balcon și sperăm că se va simți bine aici și ne va răsplăti cu câteva fructe în vara asta, căci atunci când l-am cumpărat părea să aibă chiar niște ciorchine cu flori, dar și mulți lăstari cu frunze. Rămâne să vedem ce va fi mai mare, foliajul sau recolta de fructe. Din ce am citit însă ca să-i meargă bine și să facă fructe, are nevoie de un sol/pământ mai acidic. Iar asta cel mai simplu se obține cu un pământ special făcut așa, sau un îngrășământ sau mulch/scoarță de pin amestecată în pământul din ghiveci și pus strat deasupra lui.

În rest celelalte plante au prins și ele viață și un pic de verde. Primăvara a sosit în grădina din balcon!





Și gata, plantele sunt reunite, și-au găsit locul fiecare în bucățica ei de pământ, acum tot ce trebuie să facem e să le udăm și să avem răbdare. Anul acesta având în vedere că ne-am petrecut primele luni de primăvară în casă, izolați din cauza pandemiei de coronavirus, mi-am dat seama că am acordat mai multă atenție acestui colțișor, de care suntem foarte recunoscători în special acum, să poți ieși dimineața în primele raze de soare și ciripit de păsări să mai vezi ce a mai apărut în grădină. Acest timp lin de a observa natura. Natura minunată, fie ea și doar într-un ghiveci.

Las mai jos câteva cuvinte ce-mi plac foarte mult și cu asta închei partea asta poveștii, dar urmează și și altele...

'If you go to a place on anything but your own feet you are taken there too fast, and miss a thousand delicate joys that were waiting for you by the wayside.'

~ Elizabeth von Arnim