Cu siguranţă nu este Craciunul acum, şi nici nu m-am mutat în Nürnberg, ci doar am primit o temă la cursul de germană: să ne alegem unul din cele câteva deserturi specific nemţeşti, prezentate în manual şi să povestim câte ceva despre el, în germană. Atât.
Eu însă nu m-am oprit aici, l-am făcut şi l-am dus la şcoală :) Turta dulce din Nürnberg, sau Nürnberger Lebkuchen.


Când am căutat reţeta, parcă nu-mi imaginam să fie aşa multe ingrediente, dar iată-le:

• 115 g unt moale
• 200 g zahăr, brun de preferat
• 4 ouă
• 360 g făină
• 1 Lg condimente pentru turtă dulce
• 2 Lg cacao
• 1 1/2 lg praf de copt
• 225 ml lapte
• 150 g fulgi de migdale
• 100 g coajă de lămâie confiată
• 1 Lg rom sau lichior de portocale

Untul, zahărul şi ouăle se amestecă bine, până la o consistenţă spumoasă. Apoi se înglobează în acest amestec ingredientele uscate: făina, praful de copt şi cacao, alternând cu câte un pic de lapte.

În compoziţie se mai adaugă fulgi de migdale, bucăţi de coajă de lâmâie confiată (eu am folosit simplă) şi rom sau esenţă de rom, iar după preferinţă, stafide şi fulgi de nucă de cocos.

Se pune câte o lingură din compoziţie în tava de copt, eventual pe hartie de copt, lăsând ceva spaţiu între. Deasupra am pus câteva alune. Se coc pentru 15-20 de minute la o temperatură de 190° C.

Opţional după ce s-au copt şi răcit un pic, se pot glazura, eu însă le-am lăsat aşa, simple.


Chiar dacă am rămas fără net, şi nu am mai apucat să caut o poveste pe măsură, totuşi am scăpat cu bine la şcoală, am spus toţi termenii de ingrediente pe care i-am tot "învăţat" în timp din cărţile în germană şi se pare ca Lebkuchen-urile au avut un mare succes.

Cu un ceai indian din condimente, îndulcit cu un pic de miere şi lapte, sunt perfecte pentru vremea asta de mai :) Florile sunt de la draga Miki, creatoarea de plăcinţi.

(reţetă adaptată de aici)

Dormitorul, locul unde visele devin realitate atunci când ne trezim dimineaţa, unii mai devreme, alţii mai târziu :) Iar această parte a casei, trebuie să fie cea mai calmă, din toate punctele de vedere, pentru a ne odihni destul. Un pat cu o saltea bună ar fi suficient. Însă uneori, din lipsă de spaţiu, mai înghesuim aici şi un dulap, un raft, un birou, un scaun, un calculator, un televizor, etc.


Dormitorul la început nu era altceva decât un "pat" pe jos, din 2 saltele, un dulap de haine mic, o mochetă, un trandafir japonez, o perdea şi o lustră, creaţie proprie :)


Dar, odată cu procesul reamenajării, am purces la treabă şi aici. În primul rând am zugrăvit, am vopsit ţevile şi caloriferul, am curăţat mocheta (dap, nu credeam că cei de la Nufărul ne vor înapoia albul cu care a venit la început... ). Pasul următor a fost mai simplu, ne-am pus pe asamblat piese de mobilier Ikea, mai ceva ca un puzzle: şifonierul, raftul şi patul. Apoi peste câteva luni, ne-am stresat vecinii cu ceva găuri în pereţi, pentru o nouă perdea.


Am vrut să merg pe o cromatică deschisă, alb şi bej, chiar dacă este suficientă lumină în cameră. La fel, pentru uşile şifonierului am ales alb lăptos, însă corpurile au aspect de stejar. Patul a fost cel mai simplu şi ieftin pat de lemn, pentru că am considerat că investiţia într-o saltea bună, este mai importantă. Petele de culoare vin în special de la draperia din bumbac, cu acccente de verde, inspiraţie din natură, de la câteva plante pe ici-colo şi de la obiectele mai colorate de pe raft.




Koshka are şi el locul lui aici, de fapt are mai multe, a încercat până acum fiecare colţ de pat, sub el, mai toate rafturile din şifonier, sub raft, pe şi sub calorifer, după perdea, pe pervaz, pe mochetă; nu şi-a găsit încă un loc precis, deşi eu îl bănuiesc că nici nu încearca asta, el e un globetrotter :) Pe perete e iubirea mea, Berlinul... (dap, mein lieber Jack Petersen, trebuie să te obişnuieşti cu ideea că eu încerc să mă împart între două iubiri :) )


Rochiile mele dragi şi eşarfe, multe de la mama, modificate un pic de mine, sau din alte surse. Câteva piese au dublul vârstei mele. Îmi place să redau viaţă unor lucruri care odată au fost piese de rezistenţă, iar apoi, după ce valul modei a trecut, au fost ascunse prin cutii, dulapuri sau poduri. Simpla atingere a acelor materiale, de calitate, care încă şi-au păstrat aspectul imaculat, mă face să tresar.


Şi raftul de metal, cu alte obiecte dragi, mai mult amintiri decât obiecte.



PS: rochia din prima imagine, este rezultatul de săptămâna trecută, dar încă aştept să vină soarele, să o pot purta :)

Şi apoi a urmat scotocitul după idei creative, deja aveam unele... însă nu le-am pus în practică decât azi dimineaţă.


Sticlele mi le-am imaginat pe post de vaze pentru flori. Iniţial mă gândeam să le vopsesc în întregime, inspirată de aici, apoi însă mi-am amintit că am nişte role de dantelă strânse de pe ici-colo, în special de la mama, şi atunci a fost simplu: le îmbrac în dantelă.


Prea multe nu sunt de explicat, procesul este intuitiv şi nu trebuie urmărit un model exact, ci eu recomand creativitatea şi propria iniţativă :), însă pentru a porni de la ceva, iată cum am procedat eu:

1. sticlele sau orice altă formă de borcan, se spală bine şi se usucă;
2. se măsoară dantela în jurul sticlei şi se taie o fâşie cât să o cuprindă;
3. capetele fâşiei se cos unele de altele, astfel încât dantela să fie întinsă bine. Opţional, se poate folosi lipici pentru textile, dacă dantela e mai îngustă.

Cam atât. Simplu şi uşor. Florile minunate le-am găsit duminică în piaţă :)




Despre partea a doua a comorii de sticlă, borcanele, vă povestesc în alt post.

Mi-a fost o poftă de pere acum câteva zile... Mda, ştiu, ar fi timpul poftei de căpşuni, dar vremea asta mă cam debusolează. Ei, bine, am luat 5 pere. Cu entuziasm am mâncat una, dar apoi am trecut la citrice. Iar azi am zis să-mi încerc abilităţile culinare în bucătăria franţuzească. Zis şi făcut! Rezultatul - Tarte Tatin de pere :)


Am încercat să urmăresc o reţetă dintr-o carte, însă atunci când am ajuns la aluat, am derapat un pic. În mod normal, Tarte Tatin-ul se face cu aluat de foietaj (Pâte feuilletée), dar unele reţete folosesc şi aluatul obişnuit de tartă (Pâte brisée). Eu am mers cu ultimul, pentru că mi-a fost mai uşor şi rapid să-l fac. Reţeta de aluat am luat-o de aici.

Ingrediente:

• 4-6 pere, mai coapte
• 75 g unt
• 110 g zahăr, brun
• aluat de tartă

Mi-am făcut curaj şi am scos colecţia Burda de pe raft zilele trecute. Am ales un model de rochie de vară, un material pe care-l aveam de ani buni, verde, inspiraţie de primăvară şi pornesc acum la drum, pe ploaia asta de mai, cu dreptul pe acceleraţia maşinii de cusut.


Spor!

Cam aşa arăta bucătăria acum 2 ani: faianţa, gresia, chiuveta şi hota, venite la pachet cu apartamentul, masa şi scaunele de la familie, aragazul şi frigiderul alese cu măiestrie de noi. Ambele Gorenje, albe, de modă veche :P