Vroiam să scriu asta ieri seară, dar seara de ieri m-a lăsat un pic fără energie, energie pe care bobul Luca a vrut să o consume la maxim :) Lucrurile sunt şi par (sau doar aparent) destul de calme pe aici, mâncare - somn, mâncare - somn, somn - mâncare, somn - somn sau orice altă combinaţie. Intrăm într-un fel de normal nou, acomodarea în 3 e încă în toi, dar deja câteva lucruri parcă iau aspect de rutină, dar în sensul bun al cuvântului, pentru că aşa ne facem un fel de program, împărţim timpul şi pentru alte activităţi. Eu aş sta tot timpul în "vizorul" lui, să-i surprind şi să memorez fiecare mişcare şi grimasă, dar îmi dau seama că aş exagera, aşa că-i ofer şi cât mai multă independenţă, mai ales când doarme. Şi doarme bobul destul de mult în ultima vreme, cum de altfel am înţeles că e normal la vârsta lui. Mi-e interesant să-l observ, de altfel cum îmi place în general să observ oamenii, şi mă gândesc cât din mimica şi gesturile pe care le are acum se păstrează în timp şi se pot recunoaşte mai târziu.
Tot ieri aveam în plan să fac o plăcintă cu mere şi scorţişoară, aşa cât mai e iarnă.. calendaristică, cel puţin, ca la cele 14°C deja dă semne a primăvară. Dar, pfiu, nu mai aveam făină şi "moara" e cam departe. Mi-am amintit însă de acest desert cu mere şi cereale, crocant, aromat cu scorţişoară, rapid şi uşor de făcut.
 |
| în farfurie - hrană pentru cei mari, cei mici se mulţumesc cu lapte deocamdată |
De câteva zile însă, de fapt seri, copilu' dă ceva semne de nemulţumire şi deranj, manifestate insistent în mod vocal. Motivul este, cred, doar de el cunoscut cu adevărat, că noi doar putem să bănuim: ori începe şi el să fie mai activ, să vrea mai multă atenţie, să ne spună ceva sau îl deranjează necunoscutele stomacului, adică aceile(!) colici, de care toată lumea vorbeşte cu teamă. Cu un legănat şi ceva lapte pare că am reuşit să-l domolim deocamdată. Am auzit că mai merge şi cu ceva cald pe burtică. În orice caz, pe cât de neplăcute sunt aceste momente, pe atât de normale, vii şi frumoase.
Şi spuneam că vroiam să scriu aseară, să vă mulţumesc pentru mesajele frumoase şi încurajatoare pe care le-am citit şi primit cu mare drag la postul precedent. Luca vă trimite câte un zâmbet ştrengar din somnul lui dulce, iar noi vă mulţumim din suflet şi vă trimitem ale noastre gânduri bune. Pentru unii a fost emoţionantă povestea, pentru alţii a generat amintiri, poate cineva a considerat că este normală. Aşa am simţit şi noi după ce am trecut prin ea, că parcă s-a încadrat în limita normalului şi doar când mă uit acum peste fotografii, îmi dau seama că un pic nu a fost. Au fost emoţii şi griji, dar acum sunt amintiri. Amintiri frumoase.
Şi ca să mai dau o notă mai puţin nostalgică acestui post, ia să vă inspir cu ceva de-ale gurii. Uneori, de prea multe ori, gătesc din imaginaţie: amestec ingrediente în gând, vizualizez rezultatul şi apoi încerc şi în realitate. Rezultatul poate fi prost, ok sau bun. Ieri am încercat un fel de musaca de conopidă cu paste. Simplu precum se citeşte: am fiert un pic o conopidă, tăiată bucăţi mici, am fiert nişte fusilli, le-am amestecat cu nişte ulei de măsline, condimente de voie bună, un pic de smântână cu două ouă şi le-am dat la cuptor pentru vreo 30-40 de minute. Rezultatul a ieşit între ok şi bun :)
Şi spuneam că vroiam să scriu aseară, să vă mulţumesc pentru mesajele frumoase şi încurajatoare pe care le-am citit şi primit cu mare drag la postul precedent. Luca vă trimite câte un zâmbet ştrengar din somnul lui dulce, iar noi vă mulţumim din suflet şi vă trimitem ale noastre gânduri bune. Pentru unii a fost emoţionantă povestea, pentru alţii a generat amintiri, poate cineva a considerat că este normală. Aşa am simţit şi noi după ce am trecut prin ea, că parcă s-a încadrat în limita normalului şi doar când mă uit acum peste fotografii, îmi dau seama că un pic nu a fost. Au fost emoţii şi griji, dar acum sunt amintiri. Amintiri frumoase.
Şi ca să mai dau o notă mai puţin nostalgică acestui post, ia să vă inspir cu ceva de-ale gurii. Uneori, de prea multe ori, gătesc din imaginaţie: amestec ingrediente în gând, vizualizez rezultatul şi apoi încerc şi în realitate. Rezultatul poate fi prost, ok sau bun. Ieri am încercat un fel de musaca de conopidă cu paste. Simplu precum se citeşte: am fiert un pic o conopidă, tăiată bucăţi mici, am fiert nişte fusilli, le-am amestecat cu nişte ulei de măsline, condimente de voie bună, un pic de smântână cu două ouă şi le-am dat la cuptor pentru vreo 30-40 de minute. Rezultatul a ieşit între ok şi bun :)
Tot ieri aveam în plan să fac o plăcintă cu mere şi scorţişoară, aşa cât mai e iarnă.. calendaristică, cel puţin, ca la cele 14°C deja dă semne a primăvară. Dar, pfiu, nu mai aveam făină şi "moara" e cam departe. Mi-am amintit însă de acest desert cu mere şi cereale, crocant, aromat cu scorţişoară, rapid şi uşor de făcut.
Plăcinta o fac cu altă ocazie şi tot cu alte ocazii o să mai public nişte feluri de-ale gurii, pe care le-am făcut, mâncat, pozat cu gândul să povestesc şi pe blog, dar altele m-au ţinut ocupată şi n-am apucat încă. Dar sper să le pun cât mai curând. Insistaţi cu reamintirea, vă rog! :)
Hai să aveţi o seară bună şi liniştită, că pe aici nu se ştie :)
