Cam aşa stau lucrurile pe aici, fiecare nelalocul lui, prin cutii, prin bagaje, pe jos, pe sus, pe unde-au apucat să fie puse în cele 4-5 zile de mutat între cele 2 case.

Una arată cam aşa de goală...

Iar cealaltă, cam aşa de plină...


Dacă stau să mă gândesc bine (de fapt am pus pe hârtie, că degete la mâini nu-mi ajung pentru numărătoare...) sunt cam la 16-a mutare într-o nouă casă. 2 continente, 5 ţări şi tot atâtea oraşe. Prima dată m-am mutat când am plecat de acasă, acum vreo 15 ani... deci dacă fac un simplu calcul matematic, îmi iese mai mult de o mutare pe an, ceea ce-i adevărat, pentru că în unele case am stat şi mai mult de un an, în altele doar câteva săptămâni. Dar de fiecare dată am vrut să-mi creez un spaţiu al meu, în care să mă simt acasă, chiar dacă am avut doar un mic colţişor de cameră sau un apartament întreg, o lună de stat sau un an.

Cu siguranţă m-am ataşat de câteva, am plâns când am plecat din unele, am plecat uşurată din altele că nu făcusem cea mai bună alegere, dar cu siguranţă mi-au fost dragi toate. Poate cel mai greu a fost să plec de acasă, pentru că acolo au rămas părinţii şi toate năzbâtiile din copilărie. Şi e singura casă în care mă mai întorc, cât de des pot. În celelalte, doar câteva, mai merg în vizită la cei care mai locuiesc acolo sau nu merg deloc, pentru că aparţin altor locatari chiriaşi. Îmi amintesc, prin liceu eram, primele vacanţe de mers acasă, când îmi căram în bagajul plin cu tot felul de lucruri de decor, căni, nişte lumânări în formă de căsuţe sau rame cu poze, că să-mi creez şi acolo spaţiul meu. Ce copil nebun, să cari decoraţiuni, pentru câteva săptămâni de stat acasă. Acum nu mai fac asta. Îmi iau doar cele esenţiale şi ele uneori cam multe şi plec acasă, pentru că acolo nu-mi trebuie nimic... Dar îmi place să aranjez, să decorez şi să umplu de oameni casa în care stau ca să-mi creeze acelaşi sentiment, de împăcare, de calm, de acasă.

Asta sper să se întâmple şi în noua locuinţă în care tocmai ne-am mutat. Şi sunt multe de făcut. Din goală a devenit aproape plină, dar plin-ul ăsta e cam balamuc, trebuie aranjat, ordonat şi pus la loc. Muzele sper să-mi fie alături cu idei creative, iar energia să mă mai ţină ca să le pot pune în practică :)

Şi ca să vedeţi că nu spun minciuni, ci vorbim lucruri serioase aici, iată cum unii muncesc...


iar alţii... tot muncesc :)