Cum l-am răpit pe Petersen într-o superbă zi de toamnă

24 oct. 2012

L-am răpit pentru o oră jumate, în pauza de masă, cât să-l duc într-un parc şi să-i ofer o gustare de prânz. Nu de alta, dar e superbă toamna asta din ultimele zile şi prevăd că vine iarna şi ne ia pe sus fără să fi descoperit culorile minunate şi mirosul dulce de frunze uscate. A fost chiar cald, 2 zile, am lăsat, fără grijă, haina acasă, care n-a stat locului toată vara, când şi vezi că trebuia să o pui pe tine, ori mai, ori iulie... Dar ieri a fost cald.


Ideea "răpirii" mi-a venit aşa, pe nepusă masă, că abia o pregăteam. Un kilogram de ciuperci proaspete, curăţate şi spălate.


Peste 5 minute au ajuns aşa:


Apoi nişte cepe tăiate mărunt şi aruncate în tigaie în nişte ulei de măsline. 


Peste care am pus ciupercile, un pic de sare şi piper şi le-am lăsat la foc mai mic ca în final să iasă o tocană sau mâncare, nimic special sau greu de făcut, fără reţetă, aşa cum ştiu de la mama, foarte simplu. La final am mai adaugat nişte cozi de ceapă verde, tăiate rondele şi pătrunjel.


Am împachetat totul şi am pornit la drumul aventuros pe gazela mea dragă.


Petersen, "victima", aşa cum stabilisem, mă aştepta la un colţ de parc, pe care-l găsisem cu o zi înainte. E un parc superb, Middelheim. Antwerp-ul cam duce lipsă de zone verzi, doar un mic părculeţ (sau încă 2-3), aşa-zis parcul oraşului mai alintă pofta de verde. Nici străzile nu sunt foarte bogate în copaci, unele chiar n-au deloc, dar cam toate casele şi blocurile formează în spatele lor un fel de curţi interioare sau grădini, la care din păcate nu ai acces dacă nu eşti locuitor. Dar nu asta se întâmplă şi dacă mergi spre periferie, trecând de inelul autostrăzii, unde găseşi parcuri mari, largi, ce duc cu gândul la păduri, cu alei întunecate, mici ape stătătoare şi copaci maiestuoşi.


Am găsit un loc lângă o apă stătătoare, sub ramurile unui copac bătrân, ne-am parcat mândrele biciclete lângă el şi am aranjat repede "masa" pe o pătură de frunze uscate...


În afară de tocăniţa de ciuperci, am mai pregătit o salată de vară şi nişte grâu (fiert simplu cu un pic de unt şi sare).


Iar ca desert am avut o pară foarte dulce...


Pentru că timpul pauzei aproape expirase, l-am lăsat pe Petersen să plece...


... dar eu am mai stat cu bobul şi toamna asta minunată...


Ei, sper că şi la voi toamna e superbă şi că profitaţi de ea, dacă nu cu un prânz în parc, măcar cu o plimbare...

6 comentarii:

  1. Eu preferam mărar la tocană, în loc de pătrunjel :) Mi se pare că mărarul se potrivește mai bine cu sote-ul de ciuperci. Dar drept e că nu am încercat cu pătrunjel până acum. Și nici grâul cu sare și unt nu prea îl înțeleg, e în loc de pâine=fibre?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Grâul de care zic eu acolo este un grâu dur 100% natural, după cum zice conţinutul cutiei, http://www.ebly.fr/produit-ebly-format-500gr.aspx. Se poate pregăti ca atare, simplu cum l-am făcut eu sau în combinaţii cu legume, cam cum se face cuş-cuş-ul sau tabbouleh-ul...

      Ștergere
  2. Frumos, calm, placut. Imi place copacul cu scoarta rasucita!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact aşa a fost puisor, cum ai descris tu în cele 3 cuvinte :) Păcat că n-a mai ţinut ea, toamna minunată, ca de ieri, aici, poate şi la voi, a venit frigul urât...

      Ștergere
  3. Ce frumos este parcul! Din pacate, in Middelheim am ajuns doar cu treburi la spitalul de langa, nu pentru plimbat.. :( Musai de vazut :P
    In rest, mi-am petrecut toamna in Stad Park (sau parcul evreilor ), caci este aproape de casa in care locuiesc.
    Ah, dar am mai gasit cateva parcuri frumoase in treacat, plecand cu bicicleta din Antwerpen spre Linkeroever, Hoboken... Nu ne-am oprit insa pentru picnic, caci eram dornici sa ardem caloriile :-D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, e foarte frumos parcul Middelheim, şi partea cu muzeul. Mai este unul, frumos şi mare, Rivierenhof, te pierzi ca într-o mică pădure în el :)

      Ștergere