Atunci și acum, peste un an (și un Doboștort)

9 ian. 2014

Ei, hai La mulți ani și de aici! Cu toate serbările de la sfârșit de an și cu cea nouă în calendar (tam-tam-tam!), plus măsea sâcâitoare și o răceală obraznică de mi-a lăsat un gât iritat și o tuse seacă, abia acum de-am apucat să revin la butonat și să iau pe rând șirul celor întâmplate. Probabil sunt cea mai leneșă urătoare în Noul An. Dar să fie el sănătos și cu voie bună, de care să ne bucurăm pe îndelete, fiecare în ritmul care-i priește cel mai bine.

Anul trecut, noaptea dintre ani ne-a prins acasă, cuminți, întorși după o vizită neprogramată la spital. Nici nu știam noi atunci ce ne aștepta doar în câteva zile. Și iată-ne peste un an. Aceeași masă, aceeași casă, aceiași noi, dar cu-n căpșor blonduț ce se ivește somnoros dintre noi - sursa noastră de energie veselă.


Tot acasă am stat și acum, dar am petrecut virtual cu cei de acasă. Artificiile zgomotoase și colorate le-am văzut iar de la geam, printre picături de ploaie. Nici nu mai știu cum rezistam înainte până hăt dimineață cu tănțuiala nocturnă. Ei, să fie tinerețea asta demult apusă? Sau poate am devenit mai înțelepți și ținem mai mult la nevoia de liniște și somn?

Totuși, n-am lăsat să treacă chiar pe neobservate această seară. Am făcut un tort. Un Doboștort.


Acest desert mă leagă prin niște amintiri frumoase de Revelioanele petrecute acasă, cu părinții, la Susleni. Nu mai știu sigur dacă era când încă nu plecasem la București sau când de acolo mă întorceam acasă în vacanțele de iarnă, dar să fie vreo 15 ani de atunci. Cert este că la unul dintre ele, am rugat-o pe mama să facem un desert din rețetele adunate din revistele Avantaje (mai există oare revista?), pe care fratele meu ni le aducea de fiecare dată când venea de la București. Eu le tot răsfoiam și mă minunam de ingredientele fel-de-fel ce erau folosite în ele și eram indignată de faptul că nu erau de nasul nostru, că nu aveam cum să găsim noi la țară toate acele minunății. Răsfoind, și răsfoind, am dat de unul - bucuria mea. Nu aveam noi migdale, sirop de arțar sau ulei de porumb, dar am zis că pot fi înlocuite de minune cu nuci, sirop de caramel și ulei de măsline. Frișca o aveam pe vremea aia la plic (pfiu!), păstrată pentru a fi folosită la ocazii speciale, până aproape că expira. Mama m-a lăsat să-mi fac eu de cap și să fac Doboștortul meu, iar ea a făcut minunatul și obișnuitul Tort Napoleon. Pentru că a fost bine primit, l-am mai repetat și în următorii ani.

Mi-am amintit de el și am vrut să-l fac chiar de Revelionul trecut. Am căutat și răscăutat Internetul să dau de ”acea” rețetă. Toate pe care le-am găsit și pozele aferente îmi arătau cu totul altceva, blat alb și cremă ciocolatie (Doboștort e un conuscut desert unguresc), ori eu știam sigur că era invers. Îmi aminteam foarte bine fotografia din revistă.

Anul ăsta (ah, stai, că suntem deja în 2014) am fost mai conștiincioasă și m-am pregătit din timp, găsit un vechi caiet de rețete și găsindu-i loc aici, acasă în Belgia, pe raftul de cărți de bucate.
Tot atunci, când am făcut prima dată tortul, am scris rețeta și în caietul meu de rețete, care a rămas obiect de decor mai mult (deși are multe rețete în el), că pe vremea aia nu prea mă aventuram eu în ale gătitului. Dar ce știam eu atunci? Era o modă atunci să schimbăm rețete între colegele de clasă. Așa că abia acum și-a găsit el cu adevărat folosința, pentru că mi-a fost dor de acel gust de Revelion de acasă, de Doboștort.


Rescriu aici rețeta așa cum apare în caiet, cu mici observații:

Doboștort (Avantaje)

8 porții

Pentru blat:
  • 200 g făină
  • 1 linguriță bicarbonat de sodiu
  • 1 linguriță praf de copt
  • 2 linguri cacao
  • 150 g zahăr (eu am folosit acum zahăr brun)
  • 2 linguri sirop auriu (sau sirop de arțar)
  • 150 ml ulei de porumb (sau de floarea soarelui)
  • 2 ouă
  • 150 ml lapte

Pentru umplutură:
  • 600 ml frișcă lichidă (29-35% grăsime), bătută

Pentru glazura de deasupra și de pe margini
  • 125 g fulgi de migdale părjite (sau nuci măcinate)
  • 15 g unt
  • 175 g zahăr tos

Se încălzește cuptorul la 3 (170°C). Se unge cu un strat subțire de unt și se tapetează cu hârtie pergament fundurile a 2 forme (sau una, iar în cazul acesta se va coace blatul în 2 părți) rotunde cu pereți detașabili (diametru 20 cm). Se cerne făina, bicarbonatul de sodiu, praful de copt, cacaua și zahărul într-un castron mare. Se amestecă  bine siropul auriu, uleiul, ouăle și laptele, apoi se adaugă compoziția peste ingredientele uscate până se încorporează bine.

Se pune compoziția în cele 2 forme și se coace 35-40 min până când marginile se strâng puțin. Lăsați în formă să se răcească timp de 10 min. Se scot blaturile din forme, se îndepărtează hârtia și se lasă să se răcească.

Fiecare blat se taie în 3 (eu am tăiat în 2). Se ung 5 (sau 4, dacă tăiați în 2) dintre ele cu 3 sferturi de frișcă. Întindeți restul de frișcă de jur împrejur pe marginea tortului și ornați cu fulgi de migdale pentru a acoperi complet marginile.

Se topește untul într-o tigaie mare, puțin adâncă, care nu lipește. Presărați zahăr în mod unifprm și țineți-l la foc mic până se dizolvă și capătă o culoare caramel. Turnați-l peste ultimul strat de blat. Introduceți un cuțit în apă fierbinte și tăiați rapid acest strat în 8 părți (eu am omis acest ultim pas). Țineți tortul la frigider și consumați-l până în 4 zile.

Poftă bună, cu măsură și pe data viitoare!

4 comentarii:

  1. Awwwww, ce bine ca ai pus reteta! Omul o sa fie tare fericit acum :-D
    Printez acum cele necesare, apoi ma consult cu lumea, sa vedem cand il pot face, sa fie toata lumea multumita.
    Multumesc! :-*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu multă plăcere, Raluca! Și la tine m-am gândit când am zis să o scriu. Ei, acum poate mai aștepți un pic, că abia de-ați terminat bunătățurile de sărbători, nu? :) Lasă să se mai adune pofta și gusturile :)

      Ștergere
  2. La multi ani!Sunteti niste frumosi...Va doresc sa aveti un An Nou minunat, cu multa sanatate si bucurii...sa va bucurati de frumosul Luca,si draga Vica, sa ne mai incanti, cu minunatele tale postari, desigur daca si cand timpul iti permite....

    Interesanta reteta de dobos,multumesc pentru postare; marturisesc ca dobos tort este una din prajiturile mele preferate, si cred ca doar de 2-3 ori .O sa incerc sa fac si eu reteta ta, in perioada urmatoare.

    Cu drag,
    Angela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumim frumos, Angela! O să încerc să țin ritmul și cu blogul, dar cum zici și tu, dacă și timpul îmi permite... că eu aș vrea tare mult :)

      Mă bucur că te-am surprins plăcut cu rețeta de Doboș, e poate un pic diferită, dar mie mi-a plăcut. Deși nu sunt torturile deserturile mele preferate, pentru că sunt prea grele, dulci și simandicoase, acesta e un tort simplu de făcut și ușor la gust. Sper să-ți iasă, spor!

      Ștergere