Sentimentul acesta să pregătești ziua copilului tău e ceva special. Cred că-i prima dată când mi-am făcut un plan, la care am început să mă gândesc înainte de Crăciun și parcă o vedeam pe mama cum înainte de o sărbătoare mai importantă își notează în carnețel lucrurile de făcut, bucatele de gătit. Chiar dacă am început să mă gândesc din timp, tot abia cu câteva zile înainte m-am apucat și de treabă. Și deși puteam să profităm de faptul că piticul nu are încă prea multe dorințe, preferințe sau amintiri pe care să le adune legate de prima lui aniversare, n-am vrut totuși să o ignorăm. Ba mai mult, după câteva ”dezbateri” în familie, ne-am dat seama că vrem să o petrecem alături de oamenii dragi și prietenii ce ne-au fost alături de-a lungul anului. Am ignorat recomandările specialiștilor (care spun că prima aniversare să nu dureze mai mult de o oră și la care să participe nu mai mult de 4 adulți și 5 copii) și am petrecut frumos o întreagă după amiază de duminică, cu cei prezenți dar și cu cei de acasă, cu care am ținut în paralel o petrecere virtuală.

Am decorat casa cu baloane colorate și ghirlande din hârtie, pe care le-am făcut cu o zi înainte. Am pregătit un bufet cu câte ceva de-ale gurii. Am ales pentru asta legume proaspete, humus, pastă de măsline, cremă de brânză proaspătă și mărar, o salată de paste cu pesto, fasole și rucola, alta de broccoli și brânză, am copt brioșe de aperitiv, cu cașcaval și ierburi aromate și biscuiți de cereale îndulciți cu miere. Iar setea ne-am topit-o cu o limonadă delicioasă, făcută la fața locului de fetele cochetele. Un meniu ușor de făcut, dar și de savurat, apreciat de invitați, atât de cei mici, cât și de cei mari. Știind că vor fi mulți prichindei dornici de alergat, am făcut loc și spațiu de joacă, și am pregătit hârtie și creioane de colorat, pentru momentele de plictiseală. Momente care nici n-au existat, pentru că am mai inclus în ”program” și o sesiune de fotografii mai haioase, pe la americani denumită și photobooth party. Am agățat o bucată de material de perete, l-am decorat cu câteva ghirlande, ne-am decorat și pe noi cu câteva accesorii (mulțumesc puișor&co. pentru ajutor!) și baloane și ne-am distrat în fața camerei foto proptite pe un trepied. O idee fantastică pentru a păstra ca amintire aceste momente și sigur o vom repeta.

Iar după ce ne-am epuizat întreaga energie, a venit și momentul... tam-tam-taratam!... cântecului de La-mulți-ani! (interpretat pe voci în 3 limbi - română, engleză și olandeză) și al tortului. Ei, aici am zăbovit eu oleacă cu ideile. Pe de-o parte îmi doream să fac un tort (ei, știți voi, nu scapi așa ușor de clișeul unui tort cu o singură lumânare în care să sufle copilul, de parcă ar ști și cum), pe de altă partă m-am lăsat ușor influențată de curentului mămicilor moderne, de a amâna cu dulcele cât mai mult. So, I did it my way, de-am împăcat și capra și varza, și am făcut un tort îndulcit puțin, cu sirop de arțar și miere, cu cremă de frișcă și decorat cu afine. În momentul în care-l făceam, m-am gândit să-i fac piticului sărbătorit o versiune mică a tortului, de care să se bucure el în liniște, așa că am acționat rapid și am luat din cocă cât să fac separat două brioșe din care am făcut un tort în miniatură. Piticul a ciugulit mai întâi toate fructele, apoi a gustat pofticios și din prăjitură. Rețeta de tort am găsit-o în cartea minunată a lui Amber Rose, imaginea trona chiar pe coperta ei, dar am dat și peste varianta online aici - Lemony hazelnut and blueberry cake. Ca rezervă însă am pregătit și o delicioasă, dar d-e-l-i-c-i-o-a-s-ă, tartă de ciocolată și castane. Neapărat trebuie să o repet, că n-am nicio dovadă fotografică a ei. Că tot veni vorba, era cât pe ce să rămân și fără dovada existenței tortului. Eu, în vâltoarea emoțiilor și a petrecerii, am uitat (nu-mi explic cum...) să pozez tortul, tocmai tortul cel mult așteptat, dar m-au salvat puișor&co. și le mulțumesc nespus de mult pentru asta. Pfiu, mi-am dat și eu seama acum de ce mirii își fac pozele în altă zi decât cea a nunții :)

Apoi seara s-a lăsat, Moș Ene și-a anunțat prezența printre prichindeii zburdalnici, iar mama s-a transformat în Cenușăreasă și a pus fiecare piesă de jucărie la locul ei. Poate a fost prea mult tam-tam, poate un pic pe alocuri petrecerea și-a pierdut controlul, pentru noi însă a fost ca orice altă întâlnire frumoasă de până acum, pentru care am avut doar un plan mai bine pus la punct. Mi-am dat seama că-mi place să organizez evenimente, să decorez și să pregătesc, să fac oamenii să se simtă bine, iar când sunt ele speciale, parcă mi-e și mult mai drag.