Vederi şi cărţi poştale, o idee de pus pe perete

by - 5/31/2013

De pus pe un perete real, căci pe cei virtuali îi "decorăm" în fiecare zi cu vrute şi nevrute.


În ultima vreme, de fapt ultima săptămână (după evenimentul de duminică mă simt de parcă a venit vacanţa şi mă pot ocupa de proiecte la care mă gândesc de multă vreme...), am pornit un proiect de a decora pereţii apartamentului. Mi-am dorit mult pereţi albi. Proprietara ne-a întrebat dacă vrem o anumită culoare, să-i spunem; eu am zis nu, să rămână albi, dar albul acela lăptos, mai cald. Înainte preferam un gram de culoare, mai pală, mai cenuşie. Acum însă nu, mi-am mai cizelat gustul şi prefer albul, iar stropul de culoare să fie dat de elementele de decor sau de cele de pe pereţi.



Un alt motiv pentru care m-am apucat de decorat pereţii este Luca, piticul cel mic :) Vremea când se uita ore în şir la albul pereţilor, a trecut. Vrea culoare acum, acţiune, poveşti :) Aşa că am purces la căutat inspiraţie şi idei.


Ideea cu vederile şi cărţile poştale, "expuse" pe perete, o am de multă vreme, de când au început să se adune  una câte una, primite de la prieteni şi oameni dragi sau trimise de noi nouă (vă recomand asta, e chiar fain să-ţi trimiţi singur vederi). Din păcate trimisul vederilor nu mai e aşa actual acum când există atâtea tehnologii. Când în mai puţin de 5 secunde, ai făcut o fotografie (una, două, trei, sute...), ai scris un scurt text şi ai trimis-o electronic şi destinatarul o primeşte instant, nu te mai gândeşti să străbaţi locul pe care-l vizitezi în căutare de vederi frumoase, apoi timbre şi un drum la poştă, iar apoi să stai cu gândul dacă ajunge sau ba la destinaţie. Dar atunci când în cutia poştală (reală) apare o bucată de hârtie, cam mototolită, pe faţă cu o imagine superbă, iar pe verso câteva rânduri scrise de mână, bucuria pe care o simţi e parcă mai mare. Dar totuşi, le primim entuziasmaţi, le citim şi mai entuziasmaţi, le mai păstrăm la vedere pe undeva câteva zile şi apoi le ascundem. Într-un plic, într-o cutie, într-un sertar. Dar de ce să nu le punem iar la vedere? Cum? Simplu! înşirate pe un fir agăţat pe perete.

Cele necesare pentru asta sunt:
  1. un perete gol
  2. un boloboc (+ o linie şi un creion)
  3. un ciocan
  4. cuie
  5. aţă, sfoară sau alt fir
  6. cărţi poştale, vederi
  7. cleştişoare sau agrafe

Primul pas este de a vizualiza întreg cadranul în care vor sta expuse vederile. Nici prea sus, nici prea jos, nici prea în stânga sau dreapta, undeva potrivit. Faceţi câte un semn în capătul fiecărui rând de vederi. Eu am înşirat 3 rânduri de vederi, deci 6 locuri de bătut câte un cui. Pentru a calcula să fie drepte, perfect orizontale sau verticale, folosiţi cu încredere bolobocul. Lungimea şi distanţa între rânduri (dar poate fi şi un sigur rând) este la liberă alegere, în funcţie de cât spaţiu pe perete dispuneţi sau câte vederi veţi folosi. După ce aţi bătut cuiele, agăţaţi câte un fir de sfoară de acestea, două câte două. Iar ultimul pas, cel mai fain, e să prindeţi vederile cu câte un  cleştişor/agrafă, nu înainte de a mai citi încă o dată fiecare gând trimis de departe. Eh, nostalgia asta...

Şi voilà, un spaţiu gol s-a umplut cu atâtea "locuri", gânduri şi amintiri frumoase. 

You May Also Like

4 commentarii

  1. Ce idee minunata! Vazusem si eu vederi agatate intr-o poza de pe Pinterest, dar nu voiam sa le pun asa, caci imi era teama ca o sa le stric daca le prind in capse sau cu banda. (nu mi-au venit clestisorii-n cap :D ).
    Ma pun si eu la treaba azi. :-*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, asta e cea mai sigură metodă, nu lasă urme :) Mai puţin cele de la cuiele pe care trebuie să le baţi. Dar poţi folosi Washi tape, banda adeziva japoneză, făcută din hârtie, care se deslipeşte la fel de uşor cum se lipeşte.

      Ștergere
  2. Veronica Guzun1 iunie 2013 la 15:23

    Eu cred ca voi agata coliere folosind metoda ta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frumos :) doar să ai grijă se asiguri bine firul, că va fi o greutate mai mare, cred.

      Ștergere